Mesajul de bun venit al lui Boc pentru cei 100.000 de studenţi care încep şcoala e: „Măi, dragi studenţi, mai puţin cu maşinile în oraş”. Primesc, dar să interzicem accesul în oraş cu maşina şi al celor originari din Răchiţele. Criteriul interdicţiei e la fel de arbitrar. În plus, mai vinovaţi de starea traficului clujean sunt răchiţelenii, prin reprezentantul lor la Cluj-Napoca – Emil Boc, decât studenţii.
„Brandul Clujului îl reprezintă universităţile” – se stabilea în 2007 în cadrul strategiei municipiului pe următorii ani. Nu pentru că sună bine şi trebuiau periaţi nişte rectori. A fost o strategie votată în Consiliul Local la care au lucrat 521 de oameni deştepţi, pe parcursul unui an şi jumătate. Au existat analize ale specialiştilor, 13 dezbateri publice, la discuţii au participat peste 500 de persoane şi 320 de organizaţii şi-au exprimat puncte de vedere.
Uitaţi-vă la toate domeniile în care Clujul excelează – IT, servicii, construcţii, festivaluri – şi veţi vedea că ingredientul principal din reţeta succesului sunt studenţii – mâna de lucru specializată şi motorul vieţii culturale şi de noapte a oraşului.
100.000 de studenţi nu înseamnă numai 20.000 de maşini
În acest, context stau şi mă întreb cum e posibil ca primarul-profesor universitar Emil Boc să fi dat atât de tare cu bâta în baltă încât să sugereze că problema traficului infernal din oraş se poate rezolva pe seama studenţilor: „Măi, dragi studenţi, mai puţin cu maşinile în oraş”, a spus el la un post de radio. A făcut şi calculele: 20.000 de maşini vin în plus în Cluj odată cu cei 100.000 de studenţi.
Ce a uitat el să contabilizeze sunt resursele pe care le aduc aceşti 100.000 de studenţi în Cluj-Napoca. Gândiţi-vă că 100.000 de familii, în majoritate din Transilvania, – muncesc pentru a-şi susţine copiii la studii în Cluj. Asta înseamnă zeci de mii de euro care sunt pompaţi în fiecare lună în economia oraşului – de la chirii, la bani de mâncare, distracţie, haine etc etc.
Citiţi mai mult AICI
