Potrivit unor dezvăluiri din presa germană, Securitatea est-germană Stasi a fost infiltrată în scena extremistă de dreapta din RFG. Şi Securitatea română a avut colaboratori între fasciştii români exilaṭi în vest, potrivit RFI România.Securitatea est-germană Stasi a fost cu mult mai prezentă în scena extremistă de dreapta din RFG decît s-a crezut pînă acum. Potrivit dezvăluirilor publicate de „Berliner Zeitung”, bazate pe materiale găsite în arhiva Oficiului federal pentru administrarea fostei securităṭi est-germane, Stasi (BStU), poliṭia secretă avea cel puṭin 42 de informatori care activau în grupări neonaziste, sau care aveau contacte cu persoane care întreṭineau legături cu extremişti de dreapta.
Potrivit aceluiaşi ziar, Stasi a contactat alte 30 de persoane în vederea racolării lor.
Numărul colaboratorilor neoficiali ai Stasi din cadrul grupurilor neonaziste vest-germane s-a stabilit în urma studierii unor liste întocmite de Direcṭia XXII/1 (Hauptabteilung XXII/1) care răspundea de combaterea terorismului. Biroul 1 (Unterabteilung 1) se ocupa de analiza scenei extremiste de dreapta şi de cea teroristă din Germania Federală.
Potrivit numerelor de înregistrare, cei mai mulṭi informatori au fost racolaṭi în anii 1980. Din documentele Stasi rezultă că prezumtivul atentator asupra festivalului berii din München – Oktoberfest – din 1980, Gundolf Köhler, a activat în cadrul diverselor grupări neo-naziste. La acel atentat şi-au pierdut viaṭa 13 persoane, iar 211 au fost grav rănite. Materialele descoperite ar putea contribui la elucidarea atentatului şi ar putea să fie folosite de procuratură care încă nu a închis dosarul respectiv.
Prin infiltrarea informativă a scenei extremiste de dreapta, scrie „Berliner Zeitung”, Stasi urmărea să împiedice eventuale atacuri neo-naziste asupra frontierei germano-germane.
În ultimii ani au mai fost publicate informaṭii privind activitatea de colaborare cu Stasi a unor persoane active în mediul extremist de dreapta. Poate cel mai spectaculos caz este cel al poliṭiştului vest-berlinez, Karl-Heinz Kurras, care l-a împuşcat, în 1967, pe un student care a participat la o demonstraṭie. Moartea studentului, Benno Ohnesorg, a contribuit la radicalizarea tineretului universitar vest-german din anii 1960.
Securitatea română, care pînă-n 1968 a mai colaborat cu Stasi est-germană, era interesată şi ea să culeagă informaṭii din interiorul unor grupuri extremiste de dreapta, active în exil. În anii ´50, operaṭiunile Securităṭii se concentrau asupra anihilării unor persoane active în exilul legionar. În acest context s-a pus la cale răpirea lui Traian Puiu din Viena cu ajutorul unei agente („Geta”), infiltrată în cercurile emigraṭiei legionare. (Puiu a fost comandant legionar, exilat după rebeliune, a sprijinit guvernul legionar de la Viena al lui Horia Sima, s-a stabilit în Austria, în 1954 a devenit secretar general al Mişcării Legionare din exil. El este şi editorul unor scrieri gardiste şi al antologiei de cîntece legionare, Cărticica de Cântece, Salzburg, 1951, republicată după 1990 în cîteva ediţii adăugite, de exemplu în cea xeroxată şi răspîndită de unul dintre primele cuiburi neo-legionare apărute la Bucureşti după 1990, sub titlul: Din cântecele legionarilor. 30 noiembrie 1994, Legiunea Arhanghelul Mihail. Cuibul Horia Sima, f.l., f.a.).
După o schemă similară urma să se producă şi răpirea lui Ilie Gărneaṭă, cofondator al Legiunii, fost comandant al Bunei Vestiri şi conducătorul Ajutorului Legionar, în 1940. După rebeliunea din 1941, a fugit în Germania, de acolo în Argentina, unde-şi schimbă numele în Antonio Gjini. Sub această identitate falsă s-a reîntors în Germania federală la mijlocul anilor 1950 şi a locuit temporar la un fost camarad, Petre Tonegaru, care devenise agent al Securităṭii, avînd numele conspirativ „Schulz”. Potrivit istoricului Georg Herbstritt, care pregăteşte o carte despre relaṭiile Securitate-Stasi, s-a renunṭat la planul de răpire după ce Tonegaru fusese arestat ca spion.
În perioada ceauşistă, Securitatea folosea agenṭii recrutaṭi în rîndurile legionarilor pentru promovarea politicii naṭionalist-şovine – în primul rînd, anti-maghiare – a regimului şi pentru influenṭarea opiniei publice din vest. Securitatea n-avea scrupule ideologice, folosindu-se, de pildă, de legionarul Nicolae Ştefănescu, autor de poezii şi publicist, cunoscut mai bine sub numele său de împrumut: N. S. Govora. Scrierea lui Ştefănescu „Transilvania Românească” a fost finanṭată şi apoi răspîndită de Securitate.
