Biografia PS Florentin Crihălmeanu este una exemplară. Născut la Iași, în 1959, el a urmat primele trei clase de școală la Turda, apoi în Cluj-Napoca. A devenit apoi student la Facultatea de Mecanică a Universității Tehnice Cluj-Napoca și a fost încorporat pentru a-și satisfice stagiul militar la unitatea de tancuri din Turda. Colegii de la Facultatea de Mecanică ai PS Florentin Crihălmeanu își amintesc de faptul că a dat dovada unui character deschis și prietenos, dar foarte ferm atunci când venea vorba de apărarea valorilor asumate. Aprecierea lor s-a manifestat la mulți ani după aceea, când PS Florentin Crihălmeanu a devenit Doctor Honoris Causa al universității clujene.
După absolvirea Facultății de Mecanică, în 1984, tânărul Florentin Crihălmeanu a fost repartizat ca inginer în Bistrița, apoi în Cluj-Napoca. Foștii săi colegi de muncă își amintesc de corectitudinea sa și de faptul că avea o conduit impecabilă. Însă, deși ar fi putut fi un foarte bun inginer, Florentin Crihălmeanu a ales altă cale, cea a lui Dumnezeu.
Din anul 1986, Florentin Crihălmeanu a început să studieze, în clandestinitate, Teologia, cu marele cărturar și preot Pantilimon Aștilean. După patru ani de studiu în clandestinitate, Florentin Crihălmeanu s-a înscris, în anul 1990, imediat după ce statul român a recunoscut existența Bisericii Române Unite cu Roma, la cursurile serale ale Institutului Teologic Român Unit. În septembrie 1990, în Piața Libertății, el a fost hirotonit preot de către episcopal de atunci de Cluj-Gherla, PS George Guțiu, cel care avea să devină apoi arhiepiscop ad personam.
În perioada 1990 – 1994, Florentin Crihălmeanu a studiat la Universitatea Pontificală Urbariană din Roma, iar după patru ani de studii strălucite, el s-a întors în Cluj și a fost numit profesor la Institutul Teologic Român Unit, apoi a devenit și vicar general al eparhiei.
În anul 1997, în data de 6 ianuarie, Florentin Crihălmeanu a fost consacrat episcop în Bazilica San Pietro, de către Sfântul Ioan-Paul al II-lea. La acel moment, PS Florentin Crihălmeanu era cel mai tânăr episcop catolic din lume.
PS Florentin Crihălmeanu a primit titlul de episcop titular de Sili și însărcinarea de episcop auxiliar de Cluj-Gherla. În anul 2002, după retragerea arhiepiscopului ad personam George Guțiu de la conducerea efectivă a Eparhiei Române Unite de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu a fost înscăunat ca episcop eparhial de Cluj-Gherla. El a ales ca data înscăunării să coincide cu hramul catedralei Schimbarea la Față. Istoricul acestui frumos edificiu de cult îl puteți citi mai jos, într-un documentar pregătit de biroul de presă al eparhiei.
Actuala Catedrală „Schimbarea la faţă”, amplasată pe B-dul Eroilor la nr.10, a trecut, în existenţa sa istorică, prin patru ipostaze succesive: între anii 1779-1930 a fost romano-catolică; în perioada 1930-1948 a aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică; între 1948-1998, a fost dată în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române, urmând ca, din 1998, prin hotărâre judecătorească, să fie restituită Bisericii Greco-Catolice devenind din nou catedrală.
Biserica –monument istoric- a fost ridicată de Ordinul Franciscanilor „fratera minores,” în locul casei Henter şi pe alte terenuri dobândite prin schimb, între anii 1775 – 1779. Demersuri pentru ridicarea lui au fost făcute de guardianii Sandor Ioan în 1760 şi Heja Balint în 1775. Nu se cunoaşte decât numele unui singur meşter constructor Eirtner (Kirtner) Francisc.
La 22 septembrie 1779 când era aproape terminat, turnul se prăbuşeşte datorită proiectării sau construirii greşite, provocând o victimă omenească. Împărăteasa Maria Tereza donează 7000 de florini şi construcţia turnului este încredinţată arhitectului Johann Eberhardt Blaumann care l-a refăcut mai târziu, în anul 1782.
Biserica este construită din zid (piatră şi cărămidă), în stil baroc (simplificat) de tip mononavat cu altarul dreptunghiular, sacristia în partea de sud-est şi turnul clopotniţă pe nord-vest. În interior boltirea este în semicilindru, fragmentată de arce simple şi duble, care se sprijină pe pilaştrii masivi. Astfel se formează şase bolţi semicilindrice, din care două mai mici ca dimensiuni deasupra corului. La intrare este turnul clopotniţă la care se ajunge pe o scară circulară, aceeaşi scară fiind folosită şi pentru accesul la balcon. Un alt spaţiu simetric cu casa scării este folosit pentru arderea lumânărilor.
Dimensiunile corpului bisericii în interior, sunt de 43,70 m lungime, 15,30 m lăţime şi 28 m înălţime (turnul).
Construcţia se înscrie în stilul arhitectural specific epocii. Frescele de pe cupolă sunt mai târzii (1908) şi au fost executate de pictorul Lohr Francisc; a fost făcută şi o restaurare în anul 1968 de către Coriolan Munteanu.
Ferestrele, împodobite cu frumoase vitralii, reprezentând Sfinţi din Sinaxarul Bisericii Apusene, contribuie din plin la întreţinerea atmosferei de reculegere şi pace din biserică. Geamurile poartă şi stema familiei Ioan Haller, nobil din Transilvania, fost patron al Minoriţilor în sec. XVIII, precum şi insigna Ordinului Minoriţilor.
În sec. al XIX-lea, biserica a primit ajutoare din partea unor familii armene, dintre ai căror membrii mulţi sunt înmormântaţi în criptele ei.
În anul 1930, în timpul păstoririi Arhiereului de pie memorie Iuliu Hossu, Episcopia Greco-Catolică a Gherlei şi-a mutat reşedinţa la Cluj. Cu acest prilej, Biserica minoriţilor a fost dăruită Bisericii Române Unite, de către Sfântul Părinte Pius al XI-lea, devenind Catedrală şi primind Hramul „Schimbarea la Faţă”.
Ca urmare a situaţiei nou create, în perioada 1930 – 1940, lăcaşul este adaptat cultului oriental prin adăugarea iconostasului de lemn în stil baroc, cu icoane pictate de Anastasie Demian. De asemenea, apar în biserică amvonul, sfeşnicele şi scaunul arhieresc, executate de maistrul N. Keresztes din Tăşnad, jud. Satu Mare.
Odată cu anul de persecuţii îndreptate împotriva Bisericii Române Unite, în anul 1948, catedrala a trecut în posesia Bisericii Ortodoxe Române, până la 13 martie 1998, când a fost preluată de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică şi a redevenit Catedrală Episcopală a Eparhiei de Cluj-Gherla. Din acea dată, de pe tronul arhieresc al catedralei a păstorit credincioşii Eparhiei de Cluj-Gherla, Arhiepiscopul „ad personam” George Guţiu (Episcop Eparhial de Cluj-Gherla între 1990-2002), de vie memorie, mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste (unde a petrecut 13 ani).
La data de 6 august 2002 – Sărbătoarea Hramului Catedralei – toiagul arhieresc al binecuvântatei Eparhii de Cluj-Gherla a fost înmânat Episcopului Florentin Crihălmeanu, prin voia lui Domnezeu exprimată de hotărârea Sfântului Părinte Ioan-Paul al II-lea.
Din anul 2002, catedrala a trecut printr-un nou proces de renovare atât în interior cât şi în exterior, lucrările exterioare finalizându-se în anul 2009. Fie ca acest sfânt lăcaş, binecuvântat de paşii episcopilor mărturisitori ai credinţei, în care ecoul cuvintelor proclamate întru apărarea credinţei, este încă viu, să rămână pentru toţi creştinii un loc de reculegere, de pace, de unitate şi de întâlnire cu Acela care stă şi bate la poarta sufletelor.
Lui să-i fie cinstea, mărirea şi închinarea în toţi vecii vecilor.
