De Adrian Papahagi
Înțeleg și, pe alocuri, simpatizez cu euroscepticismul britanic sau cu cel conservator al unor Václav Klaus, fiindcă este vorba în aceste cazuri de refuzul birocrației bruxeleze, al multiculturalismului ca dogmă, sau de critica unor reale derapaje nivelatoare, anti-identitare ale UE. David Cameron sau Václav Klaus acuză deficitul de democrație la nivelul Comisiei Europene și tendințele socialiste ale construcției europene, nicidecum patrimoniul democratic al Uniunii. Euroscepticismul e una, eurofobia unor indivizi precum Victor Ponta și Crin Antonescu e cu totul altceva.Cei doi lideri dâmbovițeni nu se opun Europei dintr-un imbold patriotic sau din considerente identitare. Nici vorbă de așa ceva! Pur și simplu, au fost surprinși pe când deșurubau, unul câte unul, mecanismele statului de drept din România, și acum nu știu cum să o mai dea cotită. În gândirea paradoxală a acestor mari lideri, a fi partener respectat al Germaniei echivalează cu a sta în genunchi, iar a primi scrisori în 11 puncte înseamnă a ține fruntea sus. În aceeași logică strâmbă, a fi privit cu suspiciune, ca doctor plagiator, politician inconstant și premier iresponsabil este dovada că România a devenit în sfârșit demnă, în timp ce a primi la București liderii Germaniei, Spaniei, Poloniei sau Ungariei e dovada izolării lui Traian Băsescu și a PDL.
Euroscepticismul reprezintă, în Marea Britanie, reacția unei democrații mai evoluate și mai funcționale decât modelul bruxelez, față de deficitul democratic al UE. Eurofobia lui Ponta și Antonescu, însă, provine din vocația totalitară a USL, înspăimântat de domnia legii și de regulile statului de drept, ale căror vârfuri de lance sunt ANI, DNA, ÎCCJ, CCR, etc.
Să amânăm așadar euroscepticismul pentru vremurile în care România va fi mai evoluată decât Uniunea Europeană și să ne bucurăm că, până una, alta, avem un sistem suplimentar de checks and balances care ne protejează de recăderea în anomia și violențele anilor ’90-’92 sau în pax mafiosa instaurată de Adrian Năstase.
Să fim europeni dezinhibați și români cinstiți, nu plagiatori, chiulangii și baroni timorați.
