Acest referendum este manifestarea unei ipocrizii strivitoare. Cei care încearcă să mă convingă să vor merg la vot îmi spun că votul meu contează. De această dată, votul meu nu contează chiar deloc.În primul rând, dacă ar fi contat votul meu, ar fi trebuit să avem până acum o lege referitoare la un legislativ cu 300 de parlamentari, așa cum am votat în 2009. Ar fi trebuit să avem, din acest an un Parlament cu o singură cameră. Votul în favoarea acestor modificări a fost unul covârșitor. Însă pe parlamentari i-a durut în bască de ceea ce vor românii.
Până la urmă, este vorba de un contract social. Dacă poporul a votat, iar parlamentarii au refuzat să pună în aplicarea voința națiunii, acum națiunea nu votează trăznăile care trec prin capul parlamentarilor. Este de bun simț ca, atunci când vrei să chemi poporul la un nou referendum, să te asiguri că ai pus în practică deciziile de la cel precedent.
Cine caută în arhiva acestui site poate observa foarte ușor că eu nu sunt un fan al lui Traian Băsescu. Din contră, sunt monarhist declarat, cu această opțiune asumată de multă vreme. Însă la acest referendum nu este vorba de Traian Băsescu, ci este vorba de statul de drept. Și asta nu o spun eu, ci o spune toată Europa. Este absolut halucinant ca un premier al României să se angajeze, negru pe alb, cu subiect și cu predicat, că va desființa Curtea Constituțională, CNSAS, ANI sau DNA. Iar apoi să mintă că nu a semnat documentul cu pricina. La fel cum a mințit și atunci când a declarat că va demisiona atunci când îi va fi constatat plagiatul sau atunci când și-a trecut în CV masterat la Catania ori în Anglia.
