Patria, recurs la identitate

Sincer, vreau să mulţumesc celor care ostenesc asupra destinului nostru, un destin sumbru, pe alocuri sufocant, chinuitor, dar atât de responsabil cu îndemnul că suntem unici în felul nostru şi impliniţi în comunitate. Vreau să vă vorbesc despre un sentiment foarte ciudat, foarte delicat, pe care cred că-l împărtăşim cu toţii.Este sentimentul prin care ne emoţionăm şi ne oglindim spiritual, imaterial, ca familie, ca o comunitate a morţilor şi viilor. Iar acest sentiment care inspiră oxigenul proxim şi ne dă aripi, nebănuit de necesar, dezvăluit în valori, norme, moravuri, tradiţie şi inscripţionat în cruci, troiţe, biserici, edificii şi care reprezintă apartenenţa la o Patrie. Ce am fi noi fără cuvântul Patrie? Ne-am întrebat vreodată? Am simţit goliciunea din interiorul sufletului? Ce este un copil fără mamă, o ţară fără istorie, o familie fără amintiri? Ce suntem noi fără noţiunea de Patrie? Să facem uneori un exerciţiu imaginar şi să ne autosugerăm că abia acum ne-am născut, că suntem nişte extratereştri, fără mamă, fără familie, fără istorie, fără valori consacrate, fără Patrie şi să ne întrebăm: cum ar fi să fim fără toate aceste mari axe ale destinului nostru? Dar cum am fi să mutilăm familia, să mutilăm istoria, să mutilăm valorile, să ne mutilam Patria? Simţiţi un gol în inima voastră? Simţiţi că am putea avea un suflet paralizat?Cu siguranţă că îl simţiţi. Eu, am înţeles că am o Patrie. Că în Patria mea există valori, istorie, tradiţii şi moravuri.
Recent am întâmpinat sărbătoarea Învierii Domnului, Paştele! Mulţi dintre noi, asemeni altor popoare creştine, am mers la biserică şi am luat lumina Domnului. Şi am văzut multă lume care s-a adunat să vestească şi să mărturisească Învierea Domnului. Ne-am simţit ca o familie mare. În fapt, în istorie au existat adevarate miracole, când în clipe de singuratate şi neputinţă, familiile, comunităţile au apelat prin rugaciune la puterea celor în nefiinţă şi, din negura vremii, ca nişte adevăraţi ingeri, au sporit puterile oamenilor sau i-au impus pe asupritori să se abată de la agresiuni. Patria reprezintă mai mult decât o populaţie delimitată lingvistic, cultural, etnic. Patria însumează toţi viii şi morţii unei Naţiuni, cu virtuţiile şi caracteristicile specifice. Să ne iubim cu un un sentiment magnific, sufocant, mirific Patria! Iubirea faţă de Patrie reprezintă acel sentiment pentru care trăieşti şi merită să-l trăieşti. Dacă nu ar exista un asemenea sentiment poate că ne-am simţi exact ca un copil abandonat: lipsit de adevăratele repere, fără dragoste de tată şi mamă, fără o noţiune a responsabilităţii stimulative, am fi un personaj fără memorie, fără emoţie, fără o satisfacţie a descendenţei şi a implinirilor spirituale.
Mă inspăimântă starea copilului fără familie, dar cel mai mult mă inspăimantă sentimentul uman în care dispare noţiunea şi trăirea expresivă a comunităţilor fără Patrie.
Trebuie să mărturisim iubirea faţă de principalii piloni ai dăinuirii noastre: Patria, Neamul, Credinţa şi Istoria! A fi în asentiment cu simbolul Patriei înseamnă a avea nişte valori precise şi idealuri ferme în viaţa de azi şi de mâine.

Dumnezeu să se oglindească in Patria Noastră -România!