În mitologia popoarelor musulmane, în special la cele de limba turcă, Şeitan înseamnă Satana. La români, Şeitan înseamnă incompetent, dacă este precedat de prenumele Mihai, Mihail sau Mihăilă. Sau, cel puţin, asta va însemna atunci când oamenii vor face analiza guvernării Emil Boc.Ministrul Şeitan ar fi un candidat perfect la remanierea prin exorcizare. Însă, pentru că Partidul (Democrat-Liberal) e în toate, şeitanul din Guvern are toate şansele să mai bântuie o vreme Executivul. Şi asta cu toate că şeitanul a reuşit să bulverseze total economia românească, atâta cât mai scăpase de măsurile luate de şeitanul bărbos, Sebastian Vlădescu, singurul ministru român care a reuşit performanţa să devină bărbatul propriei sale fine. Aşadar, cei doi şeitani, bărbos şi cu nume de arhanghel, au decis că trebuie musai să pună pumnul în gura presei. Pentru că, de incompetenţi ce sunt, nu au nici măcar bani să o cumpere, aşa cum proceda Guvernul Adrian Năstase, cei doi au dat cu pumnul în masă.
Şi de sub masă a ţâşnit o idee măreaţă. Ori, cel puţin, aşa li s-a părut şeitanilor. Au prins ideea, au legat-o şi au descoperit că evaziunea fiscală zace în presă. Nu în afacerile cu petrol, nu în afacerile cu tutun şi alcool, nu în afacerile din domeniul construcţiilor ale ministrului Transportulor, Radu Berceanu, care plăteşte 10 milioane de euro pentru un kilometru de şosea, ci în presă!
Drept urmare, şeitanii portocalii au decis să pună taxe şi parataxe pe absolut toate veniturile realizate de jurnalişti. Nu contează că astfel au lovit şi în artişti, şi în scriitori şi în alţi cetăţeni români care au avut neobrăzarea să îl asculte pe preşedintele Traian Băsescu şi să îşi ia şi o a doua slujbă. Însă şeitanii au pierdut din vedere câteva aspecte:
1. Potrivit profesorului Milică Boc de la Cluj, care a scris cartea „Separaţia puterilor în stat”, cu o ordonanţă de urgenţă nu poţi modifica o lege organică, recte Codul Fiscal.
2. Potrivit Codului Fiscal, orice modificări ale regulilor fiscale trebuie anunţată cu şase luni înainte de aplicare.
3. Ziariştii deja plăteau taxe şi parataxe, cum ar fi asigurarea de sănătate, cea de şomaj, contribuţia la fondul de pensii etc. Şi asta pentru că cei mai mulţi au şi cărţi de muncă, şi contracte de drepturi de autor. Au şi contracte de drepturi de autor pentru că munca lor presupune un proces de creaţie intelectuală, adică taman lucrul la care se referă Legea 8 din 1996. Care lege este încălcată grosolan de nouă ordonanţă de urgenţă, deşi este vorba tot de o lege organică. Şeitanii ar fi trebuit să îl întrebe mai multe pe colegul lor de partid, deputatul Daniel Buda, care a fost avocatul trustului Gazeta din Cluj şi care ar fi putut să îi lămurească. Ori pe alţi colegi portocalii, europarlamentarii Traian Ungureanu şi Rareş Niculescu, care sunt foşti jurnalişti şi care au încasat bani, legal, în baza unor contracte de drepturi de autor. E drept, pe atunci PDL nu avea o nevoie disperată să aservească presa. Şeitanii ar fi putut să îl întrebe, dacă nu, măcar pe secretarul de stat Cătălin Baba, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării a UBB Cluj, care ar fi putut să îi lămurească pe cei doi incompetenţi.
4. Este absolut aiurea să stai în fiecare lună la câte trei cozi ca să dai bani statului!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
5. În timpul în care oamenii stau la cele trei cozi, ei nu muncesc. Deci, productivitatea muncii este zero în acele ore. Acest lucru este foarte grav pentru o economie aflată în criză, în care o jumătate de milion de oameni sunt scoşi din muncă pentru că aşa au decis nişte cretini pe care Partidul i-a pus în nişte birouri cu aer condiţionat!
6. Va trebui o armată de funcţionari care să bage în calculator date din cele 1.500.000 de declaraţii scrise care trebuie depuse în fiecare lună. Aşa că idioţenia şeitanilor generează costuri suplimentare pentru stat!
7. Este absolut imoral să iei şapte piei de pe o oaie, pe care nici măcar nu o furajezi. Haideţi să vedem care sunt cele şapte piei. Prima este contribuţia de 6,5 la sută pe care o plăteşte orice angajat cu carte de muncăm, deci şi jurnaliştii. Cea de-a doua este contribuţia pe care o plăteşte angajatorul, inclusiv companiile de presă. Cea de-a treia este coplata, inventată tot de cei doi şeitani pentru pacienţii care apelează la medicul de familie. Cea de-a patra este aşa-numita taxă pe viciu, pe care o plătesc cei care fumează sau consumă alcool. Cea de-a cincea este faptul că pacienţii sunt obligaţi să îşi cumpere singuri medicamente, pansamente ori perfuzii, atunci când sunt internaţi în spital. Cea de-a şasea este şpaga universală din sistemul sanitar. Iar cea de-a şaptea este aberaţia de a plăti taxe şi contribuţii suplimentare pe veniturile din activităţi independente, deja impozitate. În total, şapte piei. Piei, Şeitane!
