Campania împotriva celor patru dăunătoare a făcut parte din „Marele Salt” al Chinei maoiste și a avut ca scop eliminarea șobolanilor, muștelor, țânțarilor și vrăbiilor. Exterminarea vrăbiilor a provocat un dezechilibru ecologic grav, și a contribuit la Marea Foamete (1959–1961), care a provocat 20 până la 30 de milioane de morți în China.
Eșecul producției de alimente în timpul Marelui Salt s-a datorat practicilor agricole nou mandatate impuse de stat. Gestiunea defectuoasă din agricultură poate fi atribuită Partidului Comunist Chinez (PCC). În decembrie 1958, Mao Zedong a formulat „Constituția celor Opt Elemente”. Cu presupunerea că ar fi solide din punct de vedere științific, cele opt elemente au fost menite să permită națiunii atingerea obiectivelor de producție de cereale propuse de Marele Salt.
Cele opt metode au fost integrate în Planul Economic Național de Rezoluție al Comitetului Central al PCC, care a direcționat noi practici agricole în toată China. Contrar așteptărilor, aceste „elemente științifice” au avut un impact negativ asupra producției de alimente, deoarece au dus la colapsul ecosistemului.
Una din soluțiile propuse a fost „controlul dăunătorilor”, cu vrăbiile identificate de Mao drept dăunători. Ca răspuns la directiva PCC, autoritățile locale la nivel național au mobilizat oamenii pentru combaterea acestor păsări.
Când campania împotriva vrăbiilor a fost în cele din urmă oprită în aprilie 1960, proliferarea necontrolată a insectelor pe câmpuri a dus la pagube semnificative ale culturilor din cauza absenței prădătorilor naturali. Aproximațiile indică faptul că atât guvernul, cât și publicul larg au fost responsabili pentru moartea a 1,5 miliarde de șobolani, 1 miliard de vrăbii, peste 100 de milioane de kg de muște și peste 10 de milioane kg de țânțari.
Apelul la populație a fost făcut cu ajutorul afișelor de propagandă
În încercarea de a îndeplini sarcina semnificativă de a schimba ordinea ecologică, Mao a mobilizat întreaga populație chineză peste vârsta de 5 ani. Propaganda atrăgătoare, în care copiii figurau în mod proeminent, a fost folosită pentru încurajarea populației să contribuie la transformarea socialistă.
Afișele de propagandă nu au oferit nicio explicație științifică a motivului pentru care campania a fost necesară. În schimb, aveau reprezentări dramatice ale copiilor exterminând eroic dăunătorii și, prin urmare, jucându-și rolul în Marele Salt. Campania a fost de natură militaristă, bazându-se pe patriotismul chinez.
Similar unei campanii militare coordonate, școlarii se împrăștiau în mediul rural la o anumită oră ca să vâneze vrăbii. Pe un anumit afiș scria: „eradicați dăunătorii și bolile și construiți fericirea pentru zece mii de generații”. Prin urmare, rezultatul potențial al acestei campanii a fost încadrat drept grandios, și cu potențiale beneficii pentru generațiile următoare.
Campania celor patru dăunătoare din China post-revoluționară a vizat șobolanii, muștele, țânțarii și vrăbiile pe baza unor amenințări specifice percepute la adresa sănătății publice și a agriculturii. Șobolanii, purtători de boli cu potențialul de a transmite boli la oameni, au fost considerați un pericol semnificativ pentru sănătatea publică și se știa că provoacă daune cerealelor depozitate, reprezentând o amenințare directă pentru productivitatea agricolă.
Muștele sunt recunoscute ca vectori pentru transmiterea bolilor și au fost răspândite atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, prezentând un risc larg răspândit pentru sănătate asociat cu condițiile insalubre.
Eliminarea vrăbiilor a perturbat echilibrul ecologic
Tantarii, in special cei care se reproduc in apa stătută, au fost identificati ca purtatori de boli precum malaria și reprezentau o amenințare directă pentru sănătatea publică. Vrăbiile, considerate responsabile pentru consumul de cantități substanțiale de cereale, au fost vizate pentru a răspunde preocupărilor legate de penuria de alimente și pentru protejarea randamentelor agricole. Concentrarea strategică a campaniei asupra acestor patru dăunători a fost aliniată cu obiectivele naționale mai largi, inclusiv îmbunătățirea sănătății publice, a salubrității și a productivității agricole.
Campania celor patru dăunători (1958-1962) a implementat diverse strategii pentru controlul șobolanilor, muștelor, țânțarilor și vrăbiile în China. Populațiile de șobolani au fost vizate cu otravă, capcane și încurajarea folosirii pisicilor. Vrăbiile, considerate o amenințare pentru cereale, au fost exterminate prin participarea în masă la distrugerea cuiburilor. Muștele au fost controlate folosind insecticide, capcane și o educație publică privind curățenia. Populațiile de țânțari au fost reduse prin eliminarea apei stagnante și prin utilizarea insecticidelor în zonele de reproducere.
În timp ce campania celor patru dăunători a reușit să reducă transmiterea bolilor prin controlul șobolanilor, muștelor și țânțarilor, exterminarea în masă a vrăbiilor a perturbat echilibrul ecologic. Fără vrăbii responsabile pentru controlul lăcustelor, roiurile de lăcuste au devastat recoltele, fapt ce a contribuit la Marea Foamete din China (1958-1962), care a avut 20 până la 30 de milioane de morți. În ciuda acestui dezastru, campania împotriva celorlalți dăunători e posibil să fi îmbunătățit statisticile de sănătate ale Chinei în anii 1950.
Foto: Un tablou de Huang Quan (903-965), aflat la Muzeul Palatului din Beijing.
CITEȘTE ȘI:
