Zilele Maghiare la Cluj

În penultima zi a Zilelor Maghiare la Cluj, 18 august, am vizitat tot centrul oraşului. Am început cu vernisajul expoziţiei de la “Galeria Quatro”, pe str. Napoca, nr. 4. Este o expoziţie superbă în care am văzut tablouri de pictori clujeni din secolul XX, cu subiecte-fragmente de clădiri istorice şi natură din Cluj. Am recunoscut aproape toate temele.Trebuie să-l menţionez pe doctorul-pofesor, pictorul Liviu Vlad, cu superbul tablou Biserica Sfântu Petru. Am admirat un “quartet” în krokiu reprezentând 4 clădiri vechi de pe Cetăţuie. Am urmat str.Kogalniceanu, spre Biserica Reformată şi am admirat extraordinara artă a meşteşugarilor ardeleni. Nu am notat prezenţa zonelor reprezentative romaneşti din Ardeal; Maramureş, Sălaj, Apuseni, Bihor. Aşa cum de la începutul Zilelor Maghiare, mi s-a spus că nu a fost prezentă nici o figură proeminentă a Clujului, a Ardealului. În apropiere de uşa Bisericii Reformate, de la intrare pe partea dreaptă, s-a deschis poarta-grilaj, o anexă a bisericii, mai puţin cunoscută vizitatorilor. Acum pajişte cu iarbă şi copaci, plină de mese cu produse meşteşugăreşti de o rară frumuseţe. M-am întors prin faţa Liceului Emil Racoviţă, spaţiu ocupat cu edituri de prestigiu. Pe scena instalată, cam în dreptul uşii de intrare în universitate, a început prezentarea trupelor de amatori (erau copii frumoşi), de jocuri populare ale ţărilor invitate; Grecia, Ungaria, o trup[ din Harghita. Am fost impresionat până la lacrimi de grupul de dans popular a românilor din Ungaria. Am vorbit cu cel care coordonează grupul, d-l Gheorghe Nistor. Am înţeles imediat de unde sunt. O comună de peste graniţa cu Salonta, cu o populaţie de 2 500 de locuitori. “Da. Avem şcoală în limba română. Nu, nu avem un reprezentant în parlamentul de la Budapesta. Există parlamentar din partea unui partid politic care a câştigat circumscripţia noastră. Din cei 25 000 de români declaraţi în urmă cu 10 ani, recent s-au declarat români doar 8 000. Ştim asta pentru că au rămas în continuare ortodocşi, merg la biserică, mulţi şi-au menţinut nume româneşti, dar nu mai vor să fie consideraţi români. Păcat”. Am rămas mirat, profund mâhnit. Oare de ce ?. M-am îndreptat spre un stand de tablouri, pentru a verifica un tablou care se declara ca fiind “Şcoala de la Baia-Mare. “Ce parere ai Aluaş ?. aud o voce din spate. Era Adrian Hodrea, fost coleg, acum om de afaceri. “Aproape că am plâns la jocurile populare. Sunt nişte copii români, frumoşi, din Ungaria. Câtă naturaleţe !. De ce oare, noi românii, nu putem organiza ceva tot atât de frumos, natural, fără să fie implicat consumul de alcool ?. Te invit la o cafea”, zice el. Şi-a cumpărat un clopot cu clinchet frumos pentru cabana lui unde se serveşte masa. Am intrat la “Il Caffe”, pe str. Universităţii. “Te asigur, îţi jur, că în maximum 4 ani, Uniunea Ardelenilor şi Bănăţenilor, va câştiga Ardealul şi Banatul”. “Să te-audă Dumnezeu. Este speranţa noastră, tuturor celor de aici”. Închei eu.