Un nou film documentar, „Faith of Our Fathers: in search of the English martyrs” („Credinţa părinţilor noştri: în căutarea martirilor englezi”), îi prezintă pe martirii catolici din timpul Reformei din Anglia, a căror tărie sufletească ne aduce aminte că persecuţia întăreşte Biserica. „Cred că eroismul şi forţa catolicismului în acea perioadă, în care ni s-au dat atât de mulţi sfinţi, martiri şi eroi, nu s-ar fi realizat fără persecuţie”, a declarat pr. Marcus Holden, din Arhidieceza de Southwark, implicat în realizarea documentarului. Timp de aproape 150 de ani, din 1535 până în 1679, sute de catolici din Anglia şi Ţara Galilor au fost martirizaţi pentru credinţă, potrivit Catholica.ro.
În documentar, pr. Holden şi pr. Nicholas Schofield, istoric şi preot al Arhidiecezei de Westminster, călătoresc prin Anglia vizitând locuri legate de aceşti martiri. Acestea includ mănăstiri distruse de Henry al VIII-lea; un seminar pe locul casei Sf. Thomas Morus; un conac în care se află o tiparniţă folosită de Sf. Edmund Campion; Sanctuarul Fecioarei de Ladyewell; Tyburn, locul din Londra unde au avut loc multe martirizări; şi mai multe case cu altare secrete. Filmul include şi interviuri cu Episcopul Terence Brain de Salford şi Arhiepiscopul Vincent Nichols de Westminster, care prezintă devoţiunea lui faţă de Sf. John Fisher, singurul Episcop martir din timpul Reformei din Anglia.
Pr. Holden a descris documentarul ca fiind „o căutare personală… Am căutat să înţeleg ceva despre propriul meu trecut, despre ce înseamnă a fi englez şi catolic”. „Este o căutare destul de personală în anumite moduri… şi este un fel de explorare. Simţim că privitorul călătoreşte cu noi”. El a precizat că deşi a existat un scenariu pentru film, „în anumite momente vorbim deschis despre cum ne simţim în diverse locuri, şi despre reacţia noastră la a vedea acele locuri în care nu mai fusesem niciodată”. El a afirmat că scenele sunt „foarte evocative, camera de filmat vine cu noi şi privitorul simte oarecum că este în aceeaşi călătorie”.
Pr. Holden a declarat că motivaţia implicării lui în film a fost întreită: inspiraţia pe care o constituie martirii englezi; faptul că aceştia au fost oarecum uitaţi în ultima vreme; şi recunoaşterea faptului că „ne aflăm astăzi într-o perioadă de provocări… şi martirii s-au confruntat cu provocări particulare în timpul lor”. Martirii englezi inspiră prin „marea lor iubire faţă de cei din jur; nu au lăsat niciodată ca persecuţia să conducă la ură”. De asemenea, „au fost capabili să se adapteze la situaţia particulară în care au trăit, şi să facă ce au putut mai bine pentru a evangheliza, a da mărturie despre Cristos în acea situaţie. Îi vedem pe martiri… găsind modalităţi de a împărtăşi credinţa lor, de a o menţine vie, în împrejurări mereu în schimbare, şi cred că acesta este un punct foarte interesant, deoarece astăzi lucrurile se schimbă atât de repede… şi trebuie să fim inovativi şi să ne adaptăm, rămânând însă fideli principiilor credinţei”.
Aceşti martiri au fost mai bine cunoscuţi la sfârşitul secolului XX în Marea Britanie, datorită canonizărilor şi beatificărilor în masă. În 1970, Papa Paul al VI-lea a canonizat 40 de martiri englezi şi galezi, şi Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat alţi 85 în 1987. De atunci, însă, interesul faţă de martiri pare a fi scăzut. „Am simţit cu siguranţă că este timpul să re-spunem povestea”, a reflectat pr. Holden, atrăgând atenţia asupra faptului că este crescută o nouă generaţie „care nu ştie nimic despre martiri… aşadar ne-am gândit că este foarte important să ajutăm la retrezirea interesului”. „Genul de eroism de care este nevoie pentru generaţii după generaţii de familii pentru a menţine credinţa, cu sancţiuni, cu înstrăinarea de societate, pentru unii cu execuţie”, a reflectat el, este o poveste chiar impresionantă.
Pr. Holden a mai arătat că martirii erau foarte conştienţi de faptul că îşi dădeau vieţile „nu doar pentru a se uni cu Cristos în cer, nu doar ca o mărturie personală de credinţă, ci şi pentru viitorul creştinismului, al catolicismului, pentru renaşterea lui în această ţară”. „Aşadar ei s-au rugat foarte mult pentru convertirea Angliei, şi atunci când (Fericitul John Henry) Newman s-a convertit la catolicism… el a atribuit ‘a doua primăvară’, renaşterea catolicismului în secolul al XIX-lea, sângelui martirilor din perioada Reformei”.
