De Cornel Jurju, istoric
Dragă Moşule, am obosit! După 24 de ani de la săptămâna martirajului românesc pentru libertate şi normalitate nu mai suport să mă ştiu reprezentat de personaje precum Iliescu, Oliviu Gherman, Năstase sau, mai la zi, de un Basescu sau Zgonea. Şi aş fi tentat să spun că enumerarea de asemenea figuri „negre în cerul gurii” poate continua către infinit. Cu o plăcere pe cât de bolnăvicioasă pe atât de scârboasă, cu toţii îşi savurează ipostaza de „mari legitimi ai neamului” în numele căruia fac şi desfac tot ce le trece prin cap. Se fac moşieri peste noapte, transformă funcţia publică în exclusiviste dregătorii pentru neveste, socri, cumnaţi sau feudali postmodernişti de judeţ. Nimic nu le stă în cale pentru că „au ţara pe mână”. Au bani, au servicii secrete plătite boiereşte şi un întreg şi slugarnic aparat de partid şi de stat.
Şi mai au încă ceva… „tupeu”, cât încape. Sau mai bine zis, că tot suntem în vremea Ignatului, „au şoricul gros”. Iar asta-i o „armă” teribilă pe care sunt capabili să o exploateze fără menajamente mai ales atunci când spiritul sărbătoresc tropăie prin oraşe şi sate. Pentru că ei, „adoraţii închipuiţi ai poporului”, sunt cu rapoartele informative conspectate şi citite la zi. Prin urmare cred a şti că ai lor „simpatici românaşi” dacă nu sunt cu stomacele goale au măcar sufletele binişor „frăgezite”de parfumul sărbătorilor de iarnă. Şi atunci profită cu neruşinare. Aşa se face că sacul tău, Moşule, ori ramurile bradului sunt transformate, fără pic de ezitare, în efecte electorale iar ipocritele mesaje de sărbători în pretinse momente de sinceritate, sensibilitate şi omenie.
Ei bine, de această Românie, a lor, eu m-am „intoxicat”. Iată de ce n-am sa le primesc cadourile „otrăvite”, nici n-am să mă ostenesc să le ascult gudurătoarele mesaje şi urări de sărbători, c-o fi vorba de „Moş” Băsescu, „Moş” Zgonea, „Moş” Ponta sau „Moş” Antonescu. Am să-i boicotez: pe stradă, la televizor, la radio, în ziar sau pe internet. Cu toate acestea nu voi fi un frustrat şi cu atât mai puţin un resemnat. Îi voi înlocui. Anul acesta, Moş Crăciune, voi încerca să te aştept într-o altfel de atmosferă, într-o altfel de Românie. O Românie în care bradul de care mă voi bucura va fi acela împodobit de Casa Regală, colindele pe care le voi asculta vor fi cele cântate la Săvârşin. Masa de Crăciun şi ţinutele de sărbătoare pe care le voi admira vor fi acelea ale Familiei Regale a României, iar mesajul de sărbători pe care îl voi urmări, cu ocazia naşterii lui Isus, va fi acela al Majestăţii Sale Regele Mihai I. Sunt convins că astfel voi scăpa de priveliştea poşetelor opulente, a decolteurilor indecente şi mai ales de făţărnicie şi bădărănie. În schimb, dragă Moş Crăciun, cred că în felul acesta voi face parte, măcar pentru câteva săptămâni, dintr-o Românie mai decentă, mai frumoasă, mai demnă şi mai cinstită.
P.S. Mai sper, dragă Moş Crăciun, ca, în această Românie mai bună şi iubitoare, să te simţi şi tu mai fericit, să fii mai generos.
