RL: Fericirea Crăciunurilor sărace din pribegia Regelui Mihai I

Ziarul „România liberă“ continuă serialul dedicat Crăciunurilor Familiei Regale, cu episodul 5, dedicat anilor de exil ai Regelui Mihai I. După anii celui de-al Doilea Război Mondial și cei ai comunizării României, din 1948, pentru Regele Mihai I a început o lungă perioadă, de cinci decenii, pe care a petrecut-o în exil. Este o perioadă de mari încercări, depășite cu multă răbdare, care poate fi asemănată cu rătăcirea în pustiu a poporului evreu, plecat din Egipt spre Țara Făgăduinței. Iar tot ca o referință biblică, Familia Regală a fost nevoită să fugă din țară pentru a-și salva viața, la fel cum Familia Sfântă a fugit în Egipt pentru a scăpa de prigoana lui Irod. Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României au publicat o carte, „Crăciunul regal“, apărută la Editura Curtea Veche, în care descriu sărbătoarea Nașterii Domnului, celebrată în pribegie, departe de țară, dar în care membrii Familiei Regale au trăit bucuria lucrurilor simple.„Pentru Majestăţile Lor, aflate în exil timp de cinci decenii, cuvântul «acasă» nu a însemnat mereu acelaşi lucru. În 1948, «acasă» a fost la Florenţa, iar între 1949 şi 1956 «acasă» a fost Anglia: la reşedinţa din Bramshill, până în anul 1953, şi apoi cea din Ayot St. Lawrence. Iar după 1956 «acasă» a fost Versoix, la Villa Fantasia (1956-1977) şi la Villa Serena (1977-2004). Pe parcursul acestor ani, «acasă» redevenea, din când în când, Villa Sparta din Florenţa, casa Reginei Elena, mai ales atunci când principesele erau mici şi doreau să meargă la «Amama», cum o numeau pe bunica lor“, scriu autorii „Crăciunului regal“.

“Pomul de Crăciun era, de regulă, împodobit de Regina Ana, asistată de doica principeselor sau de femeia în casă. Totul se petrecea sub privirile pline de spirit critic ale mamei sale, Principesa Margareta a Danemarcei, sau sub privirile pline de admiraţie ale Reginei Elena. Ziua de Ajun începea cu febra pregătirilor. Camerele copiilor erau aerisite şi curăţate, pentru a primi cum se cuvine sărbătoarea. Bradul era împodobit cu globuri cumpărate de la Londra în timpul anului sau cu podoabe mai vechi, din cutiile puse pe rafturi, cu etichete ordonate de Rege.

Singurul lucru pe care nu trebuia să-l aştepţi de la Regina Ana era să împacheteze frumos, în hârtie colorată şi cu funde, cadoruile de Crăciun. Mult mai amatoare de tâmplărie şi de mecanică auto, Regina nu a avut nici atunci şi nu are nici astăzi răbdare să împacheteze daruri. Dar a descoperit soluţia cu pungile de hârtie colorată, cu toarte, în care aşază cu bucurie cadoul. Tot aşa, nu trebuie să te aştepţi de la Rege să aleagă singur cadourile de Crăciun pentru cei dragi. Complet pierdut în faţa rafturilor din magazine, Majestatea Sa primeşte bucuros sugestii în această privinţă.

Bucătăria nu devine domeniul Reginei Ana decât spre sfârşitul pregătirilor, pentru a controla bucatele sau pentru a da un ultim retuş. S-a bucurat de fiecare dată când a avut parte de ajutorul cuiva la pregătirea mesei de Crăciun sau de Anul Nou. Mai târziu însă, la Versoix, atunci când principesele au crescut, Regina a preluat aproape complet sarcina gătitului, iar fiicele sale îşi aduc aminte cu admiraţie cum mama lor pregătea felurile de mâncare din seara de Ajun. Nu lipsea curcanul la cuptor, cu rozmarin şi umplutură, nici castanele, cartofii sau varza de Bruxelles. Masa se încheia mereu, după tradiţia britanică, cu degustarea prăjiturii de Crăciun numită Plum Pudding. Pe lângă acestea, Regina adăuga, mândră de îndemânarea sa, crema de ou numită Zabaglione, un desert greu de pregătit. Plum Pudding, o prăjitură de Crăciun importată din Anglia, a fost prezentă şi pe masa de sărbătoare a Reginei Maria şi Regelui Ferdinand“, mai scriu Altețele Lor Regale în volumul în care spun povestea Crăciunului regal.

Exilul a însemnat mari greutăți financiare pentru membrii Familiei Regale, dar și o apropiere sufletească exemplară între membrii săi. „Luni, 24 decembrie 1956, a fost o zi grea pentru Regina Elena. Aflată la o mare strâmtoare financiară, era nespus de mâhnită că nu le poate oferi couri de Cărciun celor apropiaţi, mai ales celor câţiva oameni care o ajutau în casă. Regina notează în jurnalul ei cât de supărată era din această cauză şi cât de rău se simţea. În ziua de 31 decembrie, Regina Elena, aflată din nou acasă la copiii săi, îi mulţumeşte lui Dumnezeu, în jurnalul ei, pentru faptul că Regele Mihai o are alături pe Regina Ana şi încheie: «Mulţumesc Domnului pentru tot!» Este anul în care Regele Mihai şi familia sa au părăsit Anglia, venind în Elveţia, la Geneva, datorită slujbei pe care Majestatea Sa a acceptat-o la compania Lear Jet“, mai scriu autorii „Crăciunul regal“.