Europa nu a ieşit încă din tunelul crizei economice, dar se pregăteşte să iasă din tunelul unei dogme: a austerităţii riguroase. Tot mai multe voci critică de fapt ritmul prea rapid al politicii de asanare bugetară impus de viziunea germană asupra economiei europene. Statele Unite, Fondul Monetar Internaţional, grupul G20 au cerut o schimbare de politică economică în Europa.Ecoul acestor critici au ajuns fără îndoială şi la Bruxelles unde însuşi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat nu demult că această strategie a austerităţii “şi-a atins limitele”. Luni, în cadrul unui colocviu, demnitarul european a mai dat de înţeles că nimic nu se poate face fără un mimim sprijin politic şî social. Fără să anunţe un viraj cu 180 de grade în materie de politică economică, Bruxelles-ul încreacă să combine acum “necesara corectitudine bugetară” cu măsuri destinate să stimuleze creşterea economică, scrie jurnalistul Matei Vișniec de la RFI.
Cotidianul de stînga Libération constată astăzi, într-un dosar consacrat acestui subiect, că Bruxelles-ul începe să fie îngrijorat de unele semne care vin de la “bază”. Ori, ce se întîmplă la bază, altfel spus cu europenii de rînd? Ei sunt nemulţumiţi întrucît şomajul afectează 19 milioane de locuitori ai Uniunii Europene, popoare întregi încep să-şi exprime furia în faţa politicii de austeritate în timp ce populismul se hrăneşte cu aceast frustrări.
Împinsă la extrem politica de rigoare nu numai că nu rezolvă problemele economice, dar crează altele noi provocînd dezordine şi neîncredere în democraţie. Ceea ce s-a văzut în Grecia sau în Italia, ca să nu mai vorbim de starea de spirit a spaniolilor, a portughezilor şi chiar a francezilor. Euroscepticismul creşte şi el pe fond de austeritate iar ziarul Le Monde publică astăzi un dosar intitulat “marea pană” – este vorba evident despre Europa aflată în pană.
Mulţi comentatori în Franţa subliniază deci că dogma austerităţii se fisurează şi că modelul european sub tutelă germană este în prezent contestat de majoritatea populaţiei dar şi a economiştilor şi a oamenilor politici. Pe plan internaţional, unele critici au fost nu numai viguroase dar şi fără menajamente la nivelul limbajului adoptat. Ministrul australian al finanţelor declara pe 17 aprilie că austeritatea impusă în Europa este “stupidă” şi afectează relansarea economiei mondiale, lăsînd tot greul asupra Asiei.
Probabil că la Paris, undeva în culisele vieţii politice toate aceste reacţii sunt savurate de socialişti şi chiar de preşedinte François Hollande. Cu atît mai mult cu cît şeful statului a pledat chiar de la ora care era candidat la funcţia supremă pentru o politică economică mai “suplă” în Europa. Cînd evocă necesitatea de a fi realizate unele economii în Franţa, François Hollande nu recurge niciodată le termeni precum “austeritate” sau “rigoare”, cel mult la termeni precum “seriozitate” sau “echilibru”. O gestiune “serioasă”, iată ce cere François Hollande, în paralel cu măsuri pentru stimularea competitivităţii.
Franţa, în orice caz, întrucît nu mai poate conta pe ritmul de creştere economică sperat, nici anul acesta şi nici anul viitor, preferă să amîne, poate pentru 2015, revenirea la disciplina bugetară cerută de Bruxelles, deci la reducerea deficitului sub bara de 3 la sută. Concomitent, însă, eforturile în materie de economii vor fi continuate, după cum rezultă din “programul de stabilitate” adoptat de guvern, analizat azi de Senat, şi care va fi trimis Comisiei Europene. Anul acesta efortul bugetar este de 40 de milioane, obţinuţi în sepecial din creşeterea impozitelor . Anul viitor guvernul speră să dispună de o marjă de 20 miliarde (14 miliarde din economii şi 6 miliarde din impozite).
Să mai notăm că la Berlin, în anturajul doamnei Angela Merkel, a devenit destul de agasantă această dezbatere despre austeritate şi despre impactul negatif care l-ar avea asupra Europei. De altfel cancelara a şi protestat, în felul ei, afirmînd că ea nu foloseşte niciodată la acest cuvînt, austeritate, şi că vorbeşte numai despre echilibru bugetar. “Ceilalţi, nu eu, recurg la acest cuvînt, a mai spus doamna Merkel, ceea ce i-a dat o tonalitate diabolică”. Imposibil să nu i se dea dreptate în această privinţă doamnei Angeka Merkel, cuvîntul “austeritate” sună acum ca o pedeapsă şi ca o sursă de disperare şi de nedreptate în Europa.
