Michel Barnier a confirmat astfel faptul că negocierile între Bruxelles şi Londra pot dura mai puţin de doi ani. Acest lucru este adevărat în cazul în care articolul 50 al Tratatului UE este invocat în martie 2017, după cum a anunţat prim-ministrul britanic Theresa May.
Aceasta ar da timp Parlamentului de la Londra să ratifice acordul de părăsire a UE şi Institutiilor europene să aprobe acelaşi acord.
Regatul Unit ar părăsi astfel clubul comunitar inaintea alegerilor europene din primăvara anului 2019, sub preşedinţie română a UE.
In rest, Barnier a repetat faptul că nicio negociere nu este posibilă fără invocarea articolului 50 şi că cele patru libertăţi europene nu pot fi negociate separat.
Altfel zis, Regatul Unit nu poate cere un acces post Brexit la piaţa comună dacă nu acordă cetăţenilor UE dreptul la libera circulaţie pe teritoriul său.
La fel, Londra nu poate alege doar ce obligaţii îi convin din acest acord de divorţ, ci va fi nevoită să accepte unele cerinţe ale fostelor colege de club.
În fine, Michel Barnier a rămas prudent tocmai asupra detaliilor negoecierii întrucât Londra nu a formulat încă o poziţie oficială.
Nu se cunosc de altfel relaţiile post Brexit pe care UE le-ar putea avea cu Scoţia pro europeană şi nici cum se va tranşa apariţia posibilă a unei frontiere externe a UE între Irlanda şi Irlanda de Nord. La fel, nu se ştie dacă statutul Gibraltarului va fi negociat în cadrul acordului Londra-Bruxelles sau de manieră bilaterală între Regatul Unit şi Spania.
