Unul dintre locurile de mare spiritualitate din nordul Transilvaniei, potrivit pentru cei care vor să participe la o slujbă de duminică, iar apoi să se bucure de natură, este mănăstirea Nicula din județul Cluj. Este vorba de un sanctuar important atât pentru greco-catolicii care au fondat mănăstirea, cât și pentru ortodocșii care folosesc complexul monahal din anul 1948, când Biserica Română Unită cu Roma a fost interzisă, iar călugării bazilieni au fost alungați.
De fapt, mănăstirea de la Nicula a clădit caractere, iar ultimul său superior catolic, Leon Man, a murit pentru credință în temnița comunistă din Gherla. Dincolo de spiritualitate, există artă, iar oaspeții Niculei au ocazia să admire celebrele iconostase din lemn de tei care au ”transparentizat” atmosfera din bisericile bizantine, dar și cunoscutele icoane, care au creat o adevărată școala de pictură neobizantină în Transilvania. Cea mai cunoscută icoană de la Nicula a fost pictată de preotul ortodox Luca din Iclod. Ea are faima că ar fi fost făcătoare de minuni, după ce ar fi lăcrimat, la începutul secolului al XVIII-lea. Icoana îi reprezintă pe Fecioara Maria cu Pruncul Isus și odinioară era considerată drept o capodoperă. În anii 1990, pictura însă a fost distrusă și icoana a fost repictată cu mai puțin talent.
Mănăstirea de la Nicula este, totodată, cel mai important centru de pelerinaj din România. Iar momentul culminant, care strânge în unii ani sute de mii de oameni, este hramul mănăstirii, 15 august.
