Ziua de 5 februarie 1867 a fost cea în care Casa Imperială de Habsburg a decis să reorganizeze imperiul pe care îl conducea de mai mult de o jumătate de mileniu. Compromisul dintre austrieci şi maghiari în urma căruia a luat naştere Austro-Ungaria a rămas în istorie sub numele de Ausgleigh. Acest compromis a devenit necesar, în opinia Curţii de la Viena, după ce, în 1866, Austria fusese înfrântă în războaiele cu Prusia şi cu italienii care căutau să elibereze de sub dominaţia austriacă nordul Peninsulei Italice, precum şi Peninsula Istria.
Austria şi Ungaria căpătau, în urma Ausgleigh-ului, guverne, parlamente, administraţii şi miliţii separate. Mai aveau în comun Casa Domnitoare, ministerul de Externe, cel al Economiei şi Finanţelor, precum şi cel de Război. Iniţial, Curtea de la Viena credea că acest compromis, care oferea puterea liderilor maghiari care participaseră la Revoluţia din 1848, va accelera procesul de reformare a Imperiului, însă fruntaşii maghiari s-au opus schimbărilor dorite de împăratul Franz Jozef.
De exemplu, Ungaria a blocat modernizarea armatei Imperiului, pentru că aceasta se afla sub controlul exclusiv al Vienei. De asemenea, autorităţile de la Budapesta au anulat formele de autonomie locală care datau de sute de ani în teritoriile pe care le controlau. Astfel, Transilvania şi-a pierdut autonomia, spre nemulţumirea românilor care câştigaseră drepturi importante în timpul Dietei de la Sibiu, din perioada regimului liberal din Imperiul Austriac.
Citiţi întregul material pe RFI.ro.
