Regele Mihai I a venit pe lume în 21 octombrie 1921. Era fiul Principelui Carol al României şi al Principesei Elena a Greciei şi Danemarcei.
Mariajul părinţilor săi a fost scurt şi plin de tensiuni. În anul 1925, Carol a decis să renunţe la drepturile sale dinastice şi a rămas în străinătate, alături de amanta sa, Elena Lupescu.
Drept urmare, în 1926, Mihai al României a fost proclamat drept Principe Moştenitor. Un an mai târziu, el devenea Regele României, ca urmare a decesului bunicului său, Regele Ferdinand I.
Vreme de trei ani, Mihai I a domnit ajutat de un Consiliu de Regenţă. Prima domnie a lui Mihai I s-a încheiat în iunie 1930, când tatăl său a revenit în România şi s-a proclamat Rege sub numele de Carol al II-lea.
Mihai al României s-a văzut detronat de propriul său tată şi lipsit de mama sa, care a fost trimisă în exil. Domnia lui Carol al II-lea a durat 10 ani. Începută cu mari speranţe, ea s-a transformat într-o tragedie.
În 1940, în contextul prăbuşirii aliaţilor tradiţionali ai României în Cel de-al Doilea Război Mondial, Carol al II-lea a fost nevoit să renunţe la Basarabia, Bucovina de Nord, Transilvania de Nord şi Cadrilater.
În septembrie 1940, l-a numit prim-ministru cu puteri dictatoriale pe generalul Ion Antonescu. Acesta l-a silit pe Carol al II-lea să abdice, iar Mihai I a redevenit Rege.
Însă Regele Mihai I nu avea decât un rol decorativ.
Întreaga putere era concentrată în mâinile dictatorului Ion Antonescu, care a decis, de unul singur, în 1941, intrarea României în război împotriva URSS.
Regele Mihai I şi Regina-Mamă Elena au aflat de intrarea în război de la BBC. Ulterior, Ion Antonescu a luat o serie de decizii care au aruncat pete asupra armatei române, implicată în acte precum masacrul de la Odesa.
Citiţi întregul material pe RFI.ro.
