În 10 Mai 1866, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen devenea domnitorul Principatelor Unite Române. Tânărul principe era înrudit nu doar cu Regele Prusiei, viitorul împărat german Wilhelm I, ci şi cu împăratul francez Napoleon al III-lea, cu familia regală a Portugaliei, cu familia imperială a Braziliei şi, în general, cu cele mai importante familii domnitoare din Europa. Venirea pe tronul de la Bucureşti a lui Carol I a salvat Unirea făcută de Alexandru Ioan I Cuza şi pe care unele mari puteri, precum Imperiul Otoman, doreau să o desfacă. Carol I a dat ţării o nouă Constituţie, în care era folosită pentru prima oară denumirea oficială de România, apoi a reformat, modernizat şi întărit tânărul stat. De o grijă deosebită s-a bucurat armata, care a primit armament modern, ofiţeri bine pregătiţi şi instrucţie modernă.
11 ani mai târziu, în 10 Mai 1877, România îşi proclama independenţa faţă de Imperiul Otoman. În primăvara acelui an, izbucnise războiul între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. România a permis trupelor ruseşti tranzitul spre Dunăre, iar otomanii, drept represalii, au început să bombardeze malul românesc al fluviului. Artileria română de la Calafat a ripostat şi a bombardat Vidinul. În 9 mai, un deputat l-a interpelat pe ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, iar acesta a declarat că România este de fapt independentă. Camera Deputaţilor a votat chiar în acea zi o moţiune pentru declararea independenţei. A urmat apoi votul Senatului şi, în 10 Mai, principele Carol I a semnat actul prin care România devenea stat independent. Armata Română, comandată cu pricepere pe Principele Carol I, a putut să apere independenţa proclamată în 10 Mai pe câmpurile de bătălie din Balcani. Intervenţia armatei române a decis soarta războiului, iar în 1878 independenţa României a fost recunoscută la nivel internaţional.
Au mai trecut patru ani, până în 10 Mai 1881, când România a devenit oficial regat. Parlamentul votase încă din 26 martie ridicarea ţării la rangul de regat, însă acest lucru s-a întâmplat efectiv la 10 Mai, când Carol I a fost încoronat Rege al României. El a ales această zi pentru ceremonia de încoronare pentru a serba astfel patru ani de la proclamarea independenţei şi 15 ani de la urcarea sa pe tronul românesc. Şi tot ca un omagiu adus independenţei, Carol I a refuzat să îşi pună pe cap o coroană scumpă din aur. Coroana Regală a României a fost turnată din oţelul unui tun turcesc capturat la Plevna şi a devenit, astfel, simbolul independenţei, al suveranităţii şi al libertăţii.
