Revoluţia ungară din 1956 a izbucnit în contextul în care locuitorii ţărilor ocupate de Uniunea Sovietică în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial se aşteptau la un dezgheţ ideologic, după moartea lui Stalin, petrecută în 1953.
În acest context, s-a produs reabilitarea judiciară a unuia dintre vechii activişti comunişti, Laszlo Rajk, executat de stalinişti în 1949. La cererea văduvei sale, osemintele lui Laszlo Rajk au fost reînhumate în Budapesta, iar la eveniment au luat parte zeci de mii de oameni. Acesta a fost punctul de plecare al unor proteste de masă, care au dus la înlocuirea Guvernului, după confruntări sângeroase între demonstranţi, pe de o parte, şi poliţia secretă maghiară şi trupele sovietice, de cealaltă parte.
În 23 octombrie 1956, a fost adus la putere un vechi comunist, Imre Nagy, care fusese implicat în Rusia sovietică în asasinarea familiei ţarului Nicolae al II-lea. Sovieticii credeau că Imre Nagy va reprima cu duritate protestele. Însă Nagy, care trecuse şi el printr-o perioadă de dizgraţie, se schimbase. El a decis să îi elibereze pe deţinuţii politici şi a propus o serie de reforme.
Aceste măsuri au aprins şi mai tare flacăra revoluţiei, spune vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Istvan Vakar:
”În comunitate mai avem supravieţuitori de la Revoluţia din 1956 anticomunistă, pornită în Budapesta şi cu foarte mari repercusiuni în toată zona Ardealului şi Banatului. Foarte multă lume de atunci, studenţi, tineri frumoşi au preluat acele idealuri şi au crezut în democraţia occidentală care prin vocile de dinaintea pornirea revoluţiei promiteau ajutor, promiteau tot ce aştepta lumea de după Cortina de Fier”, a spus Isvan Vakar.
Maghiarii care participau la revoluţie erau convinşi că Occidentul va interveni cu fermitate în favoarea lor.
