Relaţiile diplomatice dintre Polonia şi Israel au devenit încordate, în contextul în care autorităţile de la Varşovia vor să îi pedepsească penal pe cei care vorbesc despre lagărele poloneze ale morţii. Teoria autorităţilor din Varşovia este că, în Cel de-al Doilea Război Mondial, Polonia a fost o ţară ocupată, iar lagărele morţii au fost construite de germani, deci nu există o responsabilitate a polonezilor în privinţa Holocaustului. Acest lucru a stârnit indignare în Israel.
Însă una dintre dintre cele mai cutremurătoare poveşti legate de eroismul polonezilor simpli din Cel de-al Doilea Război Mondial este cea a Samaritenilor din Markowa, un sat de vreo 4.000 de locuitori. Numele de Samaritenii din Markowa se referă la membrii familiei Ulma, formată din simpli agricultori: soţii Jozef şi Viktoria, împreună cu cei şase copii ai lor. În ferma lor din Markowa, în 1942, aceşti polonezi au ascuns opt evrei, deşi ştiau că naziştii pedepseau cu moartea orice polonez care ajuta un evreu. Membrii familiei Ulma au fost denunţaţi în 1944, iar denunţul se pare că a fost făcut de un vecin polonez. Cei opt samariteni polonezi, precum şi cei opt evrei ascunşi au fost executaţi de nazişti. Ca un amănunt sinistru, Viktoria Ulma era însărcinată în luna a noua când a fost împuşcată.
În Markowa sunt cunoscute şi numele călăilor, printre care ofiţerul Joseph Kokott, Eilert Dieken,sau Erich Wilde. De asemenea, au rămas vii în memoria comunităţii şi amănuntele tragediei. După execuţia soţilor Ulma, nazistul Jospeh Kokott a văzut că cei şase copii ai eroilor polonezi, care aveau vâste cuprinse între opt şi un an, se aruncaseră disperaţi peste trupurile lipsite de viaţă ale părinţilor lor. După ce s-a consultat cu superiorii săi, Jospeh Kokott i-a împuşcat şi pe aceşti copii.
Aflaţi mai multe din Pagina de istorie, rubrică a RFI.
