Elena Văcărescu s-a născut în 21 septembrie 1864, la Bucureşti. Ea şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa pe moşia familiei boiereşti din care făcea parte, la Văcăreştii Dâmboviţei, în apropiere de Târgovişte, vechea cetate de scaun a Valahiei.
Apoi, ea a plecat la Paris, pentru a-şi face studiile. Întoarsă în ţară, Elena Văcărescu a fost prezentată Reginei Elisabeta a României de către unchiul său, Theodor Văcărescu, care era mareşal al Palatului.
Regina Elisabeta a fost fermecată de frumuseţea şi de inteligenţa tinerei poete şi i-a oferit postul de domnişoară de onoare, în 1888.
Elena Văcărescu a stârnit o mare pasiune în inima Principelui Moştenitor Ferdinand al României, nepotul de frate al Regelui Carol I. Idila dintre cei doi a fost încurajată de Regina Elisabeta, astfel că Ferdinand şi Elena s-au logodit în salonul de lectură al Reginei României. Însă căsătoria dintre cei doi a devenit imposibilă din cauza opoziţiei Regelui Carol I şi a elitei politice româneşti.
Jurnalul lui Carol I arată că Regele României îşi iubea nepotul şi, în cele din urmă, ar fi consimţit la o căsătorie cu Elena Văcărescu. Însă politicienii de la Bucureşti s-au opus. Ei îşi doreau ca Principele Moştenitor Ferdinand să se căsătorească cu o principesă dintr-o familie domnitoare a Europei, iar acest mariaj să consolideze prestigiul României, care îşi proclamase independenţa la 10 Mai 1877 şi devenise Regat din 10 Mai 1881.
În cele din urmă, voinţa politică a fost mai puternică decât idila de la palat. Regele Carol I le-a trimis în exil pe Regina Elisabeta şi pe Elena Văcărescu, în anul 1891. O perioadă, cele două prietene au locuit la Veneţia. Apoi, Regina Elisabeta s-a retras pe domeniul părintesc de la Neuwied, iar Elena Văcărescu s-a întors la Paris.
Exilul Reginei Elisabeta s-a sfârşit abia după mariajul dintre Principele Moştenitor Ferdinand al României şi Principesa Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, în 1893.
Citeşte cum a ajutat Elena Văcărescu România, din exil pe RFI.ro.
