În data de 6 martie 1945, presiunea sovietică asupra Regelui Mihai I devenise insuportabilă. Reprezentantul URSS, Andrei Vâşinski, dădea la propriu cu pumnul în masa Regelui şi trântea uşa palatului cu atâta violenţă încât se crăpau pereţii, pentru a-l impune drept şef al Guvernului de la Bucureşti pe Petru Groza.
Atunci când intimidarea nu a dat rezultate, sovieticii au recurs la arma şantajului: numirea lui Petru Groza în schimbul retrocedării Transilvaniei de Nord.
Cu gândul la această parte a ţării sfârtecată în 1940, Regele Mihai I a acceptat să îl desemneze pe liderul Frontului Plugarilor drept preşedinte al Consiliului de Miniştri. Într-adevăr, sovieticii au restituit Transilvania de Nord, însă au declanşat comunizarea României.
Dar cine era Petru Groza? Fiul preotului ortodox Adam Groza, Petru Groza a activat la început în Partidul Naţional Român, condus de Iuliu Maniu, pe care l-a părăsit pentru a se alătura Partidului Poporului, condus de Alexandru Averescu.
A ocupat mai multe funcţii în Parlament şi în Guvern, iar în 1933 s-a mutat la Deva, unde a format Frontul Plugarilor într-o manieră comică. Regretatul om de stat Corneliu Coposu afirma că Petru Groza era proprietarul unei bănci populare, care acordase o serie de împrumuturi ţăranilor din regiune. Doar că aceştia au devenit insolvabili, după declanşarea Marii Crize Economice din 1929 – 1933. Petru Groza i-a adunat pe toţi datornicii săi în curtea băncii. Le-a cerut contractele de creditare, le-a adunat într-o grămadă şi le-a dat foc. A ţinut un discurs în care s-a declarat solidar cu ţăranii şi a anunţat fondarea Frontului Plugarilor. Toţi datornicii săi s-au înscris în Front.
După câteva săptămâni, unul dintre noii săi colegi de partid l-a căutat, ca să îi ceară un nou împrumut. Petru Groza locuia într-o frumoasă vilă în stil mediteraneean, cu acoperiş plat. Când a auzit cererea de creditare, el i-a spus că nu mai are bani nici măcar să îşi pună acoperiş la casă. Ţăranul s-a uitat în sus, a văzut că vila nu are acoperiş de ţiglă şi l-a crezut.
Histrionismul l-a ajutat şi mai târziu pe Petru Groza în cariera politică. El a intrat în graţiile lui Stalin după ce, la prima întâlnire cu dictatorul sovietic, s-a aruncat în genunchi la picioarele lui şi a strigat că a aşteptat toată viaţa această clipă. Stalin, impresionat, l-a ridicat şi l-a îmbrăţişat.
Citiţi mai multe în Pagina de istorie, rubrică a RFI.
