Istoricii cred că creştinismului în România a început chiar în primul secol de după Cristos, prin convertirile realizate de Sfântul Apostol Andrei, care a predicat în cea mai nordică provincie a Imperiului Roman, Scythia Minor, Dobrogea de azi.
În primele secole, biserica românească depindea de Roma, după cum remarca preotul şi profesorul Ioan Bota.
Apoi, creştinismul românesc a îmbrăcat haină răsăriteană şi a adoptat slavona ca limbă liturgică, după ce o mare parte a teritoriului României de azi a fost încorporată în Imperiul Bulgar. Însă au continuat să existe şi români care au păstrat ritul latin de-a lungul istoriei. Aşa ar fi întemeietorii principatului Valahiei, Negru-Vodă şi însoţitorii săi veniţi din Transilvania.
Primul voievod al Valahiei care a devenit ortodox a fost Nicolae Alexandru. În Evul Mediu, la Severin, a fost creată o episcopie catolică în 1346, iar în 1381 a fost creată o alta, la Curtea de Argeş. În perioada 1610 – 1883, catolicii din Valahia au fost păstoriţi de episcopii de la Nicopole.
În anul 1873, episcopul italian de Nicopole, Igaţiu Paoli, a început ridicarea unei bazilici la Bucureşti, care a primit hramul Sfântului Iosif. Ignaţiu Paoli, care iubea România, a fost cel care, în 1881, l-a încoronat pe primul Rege al României: Carol I.
În 1883, Ignaţiu Paoli a fost ridicat la demnitatea de arhiepiscop al Ţării Româneşti, iar bazilica Sfântul Iosif a primit demnitatea de catedrală. Noua catedrală, lungă de 40 de metri şi lată de 22 de metri, a fost sfinţită în 1884. Mihail Kogălniceanu o considera atunci drept cel mai frumos edificiu religios din România. Arhitectul său era vienezul Friedrich von Schmidt.
Piatra pentru construirea catedralei a fost adusă din carierele de la Rusciuc, iar cărămizile au fost fabricate în Bucureşti. Altarul a fost realizat la Roma, din marmură de Carrara. Tâmplăria tavanului a fost executată în Braşov, iar vitraliile originale în München. Orga a fost realizată la Timişoara.
Citiţi mai multe pe RFI.ro.
