Smaranda Brăescu s-a născut în 1897, în satul Hănţeşti, din actualul judeţ Galaţi. Încă din adolescenţă, ea a fost pasionată de aviaţie. În Primul Război Mondial, a urmat cursurile liceului de Bârlad, apoi a lucrat ca învăţătoare. În perioada 1924 – 1928, a urmat cursurile Academiei de Belle Arte din Bucureşti. Totuşi, a reuşit să obţină în 1928 brevetul de paraşutistă, ca urmare a unui salt de la 600 de metri. A progresat în acest sport, iar în 1931 a câştigat titlul european la paraşutism, după un salt de la 6.000 de metri.
În 19 mai 1932, Smaranda Brăescu a doborât recordul mondial la saltul cu paraşuta, după ce a sărit de la 7.400 de metri. Pentru performanţele sale, Regele Carol al II-lea a decorat-o cu Ordinul Virtutea Aeronautică – Crucea de Aur. Ea a activat ca instructor în cadrul Batalionului 1 de Paraşutişti din Băneasa. În Cel de-al Doilea Război Mondial, Smaranda Brăescu a activat în cadrul Escadrilei Albe, care reunea mai multe avioane sanitare ce acţionau pe Frontul de Răsărit. După război, ea s-a opus comunismului. În 1946, a protestat împotriva falsificării alegerilor.
Opoziţia sa faţă de comunism i-a adus o condamnare la închisoare. Însă Smaranda Brăescu a reuşit să scape de arestare, după ce s-a refugiat la călugăriţele greco-catolice din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului din Jucu, judeţul Cluj. S-a îmbolnăvit grav şi a fost operată în clinica medicului Iuliu Haţieganu. Marele medic nu a reuşit să îi salveze viaţa, iar Smaranda Brăescu a fost îngropată sub numele de Maria Popescu în Cimitirul Central din Cluj. De acum înainte, memoria eroinei românce va fi cinstită prin monumentul amplasat în Cimitirul Central.
