Prima semnalare a ciumei, o boală produsă de bacteria numită Yersinia pestis, a fost înregistrată în anul 1330. Boala era răspândită de purici și de șobolani bolnavi. Puricii transmiteau boala la om.
Epidemia s-a răspândit mai ales în China de Est. De acolo, a trecut în India, iar mai departe s-a răspândit spre vest, dusă de călători, comercianți sau hoardele de războinici.
În anul 1347, epidemia deja ajunsese la Constantinopole și la Trapezunt. În octombrie 1347, 12 corăbii italiene s-au întors din Marea Neagră în portul sicilian Messina. Echipajele și pasagerii erau deja contaminate. Unii oameni deja muriseră în timpul călătoriei pe mare. Alții erau deja muribunzi. Cei care erau bolnavi au mers acasă și au contribuit la răspândirea bolii. Tot la răspândirea bolii au contribuit și șobolanii care au ajuns pe țărm.
În scurtă vreme, epidemia s-a răspândit în toată Italia, apoi în toată Europa. Boala a ajuns și în sudul Rusiei, în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord și în Peninsula Arabică. Nimeni nu știa cauza bolii, iar mulți dintre oameni au ajuns la concluzia că este o pedeapsă divină.
În anul 1351, boala a dispărut brusc. Însă, deja, o treime din populația Europei pierise. Boala a reapărut în 1361, apoi a continuat să reapară, în adevărate cicluri ale morții.
Află când a fost ultima semnalare a epidemiei de ciumă din Pagina de istorie a RFI.
