Atitudinea Puterii faţă de aceste revendicări a fost ca o scânteie care a aprins un butoi cu pulbere. În 24 septembrie, minerii au ocupat Primăria Petroşani şi i-au agresat pe subprefectul de Hunedoara şi pe directorul general al Regiei Autonome a Huilei. Apoi, au cerut trenuri ca să meargă spre Bucureşti. În cele din urmă, după ce au devastat Gara din Petroşani, au făcut rost de garniturile necesare de tren, astfel că, în 25 septembrie 1991, minerii au ajuns în Gara Băneasa din Bucureşti.
Au pornit în marş spre Piaţa Victoriei, unde o delegaţie a minerilor a fost primită în sediul Guvernului, pentru a discuta revendicările lor. Angajaţii Secretariatului General al Guvernului spun că minerii rămaşi în Piaţa Victoriei erau liniştiţi. Ei încetaseră să mai scandeze sloganuri şi aşteptau, aşezaţi pe caldarâm, rezultatul discuţiilor. În acel moment, un militar, care a rămas neidentificat, a aruncat în mulţime o grenadă lacrimogenă. Imediat, minerii au reacţionat cu furie. Au pătruns în sediul Guvernului, de unde funcţionarii au fost evacuaţi.
Minerii, violenţi, au continuat să devasteze instituţii publice şi au cerut demisia premierului Petre Roman. Coloane ale minerilor au mers spre TVR, singura televiziune care emitea la nivel naţional, şi în Piaţa Universităţii. O delegaţie a lor a mers la preşedintele Ion Iliescu, pentru a cere demiterea lui Petre Roman. Deja, între Ion Iliescu şi Petre Roman apăruseră grave tensiuni de natură politică, pentru că cei doi lideri nu se mai înţelegeau în privinţa politicii referitoare la privatizare şi la împărţirea puterii.
Citiţi mai multe în Pagina de istorie a RFI.
