Ion Diaconescu s-a născut în anul 1917, în satul Boţeşti, judeţul Dâmboviţa. Tatăl său era preot. În copilărie, el a fost adoptat de sora tatălui său, care era căsătorită cu un alt preot, din satul vecin, Cândeşti, de la care tânărul a primit numele de Diaconescu. Familia sa se înrudea cu marele om de stat Ion Mihalache, fondatorul Partidului Ţărănesc, care a fuzionat cu Partidul Naţional Român, condus de Iuliu Maniu, formând astfel Partidul Naţional Ţărănesc PNŢ.
În 1936, Ion Diaconescu s-a înscris în PNŢ. A devenit student al Facultăţii de Electromecanică a Universităţii Politehnice din Bucureşti. A absolvit facultatea în anul 1942 şi a fost angajat în postul de referent tehnic la Ministerul Economiei Naţionale. Din 1944, după răsturnarea dictatorului Ion Antonescu, a fost ales în Biroul Central al Organizaţiei de Tineret a PNŢ.
În anul 1947, din cauza activităţii sale politice, a fost concediat de la minister, iar în 1 decembrie 1947 a fost arestat. A fost condamnat în 1948 la 15 ani de temniţă. A trecut prin închisorile din Jilava, Aiud, Baia Sprie, Nistru, Cluj şi Râmnicu Sărat. În memoriile sale, Ion Diaconescu a mărturisit că cea mai cumplită perioadă a fost reprezentată de cei cinci ani petrecuţi în izolare totală la Râmnicu Sărat, acolo unde a fost torturat de torţionarul Alexandru Vişinescu. Totuşi, Ion Diaconescu a reuşit să ia legătura cu alţi deţinuţi, printre care Corneliu Coposu şi Ilie Lazăr.
Deţinuţii tuşeau în codul Morse, după cum relata Ion Diaconescu, în memoriile sale publicate la Casa Cărţii de Ştiinţă: ”Ia gândiţi-vă că pentru a transmite o literă aveai nevoie în medie de vreo cinci tusete şi dacă socotim numai cinci litere de fiecare cuvânt rezultă că pentru a transmite o scurtă informaţie de zece cuvinte erau necesare 250 de asemenea tusete. Şi ce puţine lucruri se pot spune în zece cuvinte!”, scria Ion Diaconescu. Vreme de cinci ani, acesta a fost singurul mod de a comunica cu alţi oameni.
Citiâi mai multe pe RFI.ro.
