Victoria lui Ioan Dragalina nu a reuşit să schimbe cursul ofensivei şi să preîntâmpine ocuparea Bucureştiului, dar a arătat că soldaţii români, atunci când sunt bine comandaţi, se pot opune cu succes oricărui adversar.
Ioan Dragalina s-a născut în Imperiul Austriac, în Caransebeş, în anul 1860. Tatăl său, Alexandru Dragalina, provenea dintr-o veche familie de grăniceri şi era el însuşi ofiţer al armatei austriece. În 1859, a demisionat, s-a mutat în România şi a devenit administrator al ţinuturilor de graniţă. Însă, în 1860, a revenit în Caransebeş.
Ioan Dragalina a urmat şcoala primară în satul natal, apoi şcoala de cadeţi în Timişoara. Au urmat studii la Academia Militară din Viena şi a fost înrolat, în 1884, în armata austro-ungară. În paralel, a urmat şi Şcoala de Ingineri Geodezi. În 1887, a demisionat din armata austro-ungară şi, precum tatăl său, s-a mutat în România.
Ioan Dragalina a fost încadrat ca sublocotenent în Armata Regală Română şi a fost remarcat de Regele Carol I. A avansat rapid, iar în 1908 era deja locotenent-colonel şi comandant al Şcolii Militare de Infanterie. Regele Carol I l-a decorat cu Ordinul Steaua României.
În 1911 a devenit colonel şi a primit comanda unui regiment din Constanţa, iar în 1915 a devenit general de brigadă. Între timp, a izbucnit Primul Război Mondial. În anii neutralităţii României, el s-a ocupat de fortificarea Văii Prahovei. La intrarea României în război, el comanda o divizie cu baza în Turnu Severin.
Ioan Dragalina a reuşit să respingă atacurile armatelor germane şi austro-ungare din zona Orşova şi a blocat ofensiva Puterilor Centrale pe linia Dunării. Succesul său a fost remarcat şi a fost promovat comandant al Armatei I din Oltenia. În această calitate, a organizat defensiva pe Valea Jiului şi a blocat şi acolo înaintarea armatelor Puterilor Centrale, în 10 octombrie. Însă a fost grav rănit în lupte. A fost transportat spre Bucureşti, însă, din cauza haosului din spatele frontului, nu a ajuns suficient de repede la spital. Rănile i s-au infectat, iar medicii au ajuns la concluzia că trebuie să îi amputeze braţul.
Regele Ferdinand I l-a decorat pe patul de spital cu Ordinul Mihai Viteazul. Avea să fie ultima consolare pentru viteazul general, care a murit în 9 noiembrie, de septicemie.
