În primăvara anului 1948, liderii comunişti de la Bucureşti au încercat să cumpere tăcerea Regelui Mihai I cu promisiunea că îl vor despăgubi pentru bunurile sale rămase în ţară după ce Majestatea Sa a fost obligat să plece în exil. Pentru că Regele exilat a refuzat oferta, au urmat încercări de şantajare sau de intimidare. Regele Mihai I îi exaspera pe liderii comunişti deoarece dezvăluia, cu fiecare prilej, şantajul prin care fusese silit să semneze actul de abdicare în 30 decembrie 1947.
Concret, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Petru Groza îl ameninţaseră cu execuţia a 1.000 de studenţi arestaţi de comunişti. De asemenea, Regele Mihai I arăta adevărata faţă a regimului de teroare instalat la Bucureşti cu ajutorul tancurilor sovietice. Regele exilat nu spunea aceste adevăruri doar în convorbirile pe care le avea cu diferiţi lideri occidentali, ci şi în cadrul unor conferinţe de presă precum cea ţinută la Londra în 4 martie 1948. Declaraţiile Regelui Mihai I au stârnit furia comuniştilor. Oficiosul regimului comunist, Scînteia, îi acuza pe membrii Familiei Regale a României că ar fi devenit agenţii imperialismului străin.
În aceste condiţii, în 22 mai 1948, guvernul condus de Petru Groza a decis să le retragă cetăţenia română tuturor membrilor Familiei Regale a României, acuzaţi, tot în Scînteia, că „înteţesc uneltirile împotriva intereselor poporului român şi Republicii Populare Române, prin acţiuni potrivnice îndatoririlor de fidelitate faţă de ţară”.
De asemenea, Guvernul comunist decidea confiscarea tuturor proprietăţilor din ţară ale membrilor Familiei Regale. Măsurile adoptate de Guvernul Petru Groza erau profund ilegale şi încălcau chiar constituţia impusă de comunişti în aprilie 1948. Actul abuziv adoptat de comunişti în 1948 a servit, după căderea comunismului, drept pretext celor care doreau să îi interzică Regelui să revină în ţară.
Află când i-a fost recunoscută cetăţenia Regelui Mihai I de pe RFI.ro.
