Istoria învăţământului superior la Cluj a început în anul 1581. Pe atunci, Ştefan Bathory, care era Principe al Transilvaniei şi Rege al Poloniei, a decis să ceară ajutorul călugărilor iezuiţi pentru a fonda o şcoală superioară care să îi pregătească pe tinerii catolici din Principat, astfel încât aceştia să poată ţine piept intelectualilor protestanţi în dezbaterile teologice care animau viaţa publică a Transilvaniei.
Primul rector al Colegiului Iezuit a fost călugărul Antonio Posevina. Şcolile superioare din Cluj au trecut prin multe transformări, iar în 1868, după ce Transilvania a devenit dependentă de coroana maghiară, ca urmare a proclamării Imperiului Austro-Ungar, la Cluj, învăţământul superior a fost reorganizat, la rândul său, în Universitatea Franz Jozef.
Universitatea clujeană renunţase la studiile în limba latină şi utiliza la cursuri doar limba maghiară. În Ungaria, mai exista o singură universitate, cea din Pesta. Universitatea Franz Jozef din Cluj a funcţionat până în anul 1919. După Marea Unire din 1918, profesorii maghiari ai universităţii au refuzat să depună jurământul de credinţă faţă de Regele Ferdinand I al României. Universitatea maghiară din Cluj s-a refugiat la Seghedin, iar în locul ei a luat naştere o universitate românească, ale cărei cursuri au fost inaugurate festiv în 31 ianuarie 1920, în prezenţa Regelui Ferdinad I şi a lui Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent al Transilvaniei. La început, aceasta a purtat numele de Universitatea Daciei Superioare, însă, din 1927, după moartea Suveranului României Mari, a luat numele de Universitatea Regele Ferdinand I.
Ca o ironie a istoriei, în 1940, după ce Transilvania de Nord a fost anexată de Ungaria, Universitatea românească a plecat în refugiu la Sibiu, iar la Cluj a revenit Universitatea maghiară din Seghedin.
Aflaţi care a fost periplul universităţii clujene din Pagina de istorie, difuzată de RFI.
