România şi-a dobândit independenţa deplină după războiul purtat împotriva Imperiului Otoman în anii 1877 – 1878. Cel care a condus armata română pe câmpul de luptă a fost însuşi Principele Domnitor Carol I. În urma războiului, România nu şi-a dobândit doar independenţa, ci şi provincia Dobrogea.
A pierdut, în schimb, trei judeţe din sudul Basarabiei, anexate de Rusia. Imediat după semnarea tratatelor de pace care au pus capăt conflictului, Parlamentul i-a oferit lui Carol I apelativul de ”Alteţă Regală”. Au urmat o serie de evenimente care au consolidat Dinastia. În lipsa unui moştenitor direct, Carol I a încheiat Pactul de Familie, prin care fiul fratelui său mai mare, Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, devenea Principe Moştenitor al României. Acesta era viitorul Rege Ferdinand I.
În acest context, în anul 1881, a apărut ideea de a proclama România Regat. Carol I ar fi vrut ca acest lucru să se întâmple solemn în 10 Mai, atunci când românii aniversau urcarea sa pe tron, precum şi proclamarea independenţei. Liderii politici l-au convins apoi ca proclamarea Regatului să aibă loc de ziua de naştere a Suveranului, în 8 aprilie.
Însă, în cele din urmă, acest lucru s-a întâmplat mai devreme, în 14 martie. Nu a existat un motiv anume, ci doar o dispută parlamentară dură din 13 martie. Aflat în Opoziţie, liderul conservator Titu Maiorescu i-a acuzat pe liberali că vor să instaureze republica. În replică, o zi mai târziu, liderii liberali au introdus o moţiune adoptată în unanimitate de parlamentari prin care România devenea Regat. Apoi, parlamentarii au mers la Carol I. Suveranul le-a spus că acceptă titlul, dar nu pentru sine, ci pentru mărirea României. A urmat o recepţie sobră, potrivită cu firea noului Rege.
Citiţi mai multe pe Rfi.ro.
