Sfântul Isidor de Sevilla s-a născut în oraşul spaniol Cartagena în jurul anului 560. El provenea dintr-o familie ilustră, membră a aristocraţiei Regatului Vizigot. Tatăl său se numea Severianus, iar mama sa Theodora.
Sfântul Isidor de Sevilla a început să fie educat în şcoala Catedralei din Sevilla. După moartea tatălui său, de educaţia sa s-a îngrijit fratele său mai mare, Leandru, care devenise arhiepiscop de Sevilla.
Isidor a ales cariera ecleziastică, iar după moartea fratelui său, în anul 600, el a fost ales drept succesor al său şi a fost înscăunat drept arhiepiscop al metropolei spaniole.
Sfântul Isidor de Sevilla i-a combătut pe păgâni, însă a respins utilizarea violenţei pentru a-i converti pe aceştia la creştinism.
Arhiepiscopul de Sevilla a scris numeroase cărţi care au cunoscut o largă circulaţie în Evul Mediu şi în Renaştere. Prin intermediul lucrării ”Sententiarum libri tres”, Isidor de Sevilla a influenţat dogmatica şi morala Evului Mediu. Însă cea mai cunoscută lucrare a sa este ”Etymologiae”, care este un fel de enciclopedie în care Sfântul Isidor de Sevilla a încercat să rezume întreaga cunoaştere a Antichităţii. Pentru redactarea acestei lucrări, el a creat nişte baze de date numite ”trii”, care seamănă foarte mult cu bazele de date folosite azi de informaticieni.
Isidor de Sevilla a rămas în istorie prin marea sa erudiţie, prin faptul că i-a încurajat pe preoţi să se implice în activităţi caritabile, precum şi prin faptul că le-a cerut tuturor episcopilor să creeze seminarii pentru educarea tinerilor.
