Cei care cunoşteau scena politică sovietică se aşteptau, la Congresul al XX-lea al comuniştilor sovietici, ca noul lider de la Kremlin, Nikita Hruşciov, să consolideze politica stalinistă. Însă nimeni nu se aştepta la o ruptură atât de abruptă cu trecutul.
Nikita Hruşciov a condamnat deschis crimele lui Stalin, tiranul în faţa căruia tremura, cu trei ani înainte, o jumătate de lume. Discursul secret al lui Nikita Hruşciov era punctul culminant al unor gesturi prin care fostul miner din Ucraina, propulsat la vârful ierarhiei sovietice, dorea să arate tovarăşilor săi cine este noul stăpân.
În martie 1953, Nikita Hruşciov a fost ales să conducă Partidul Comunist deoarece alţi lideri sovietici îl considerau un om slab, care putea să fie uşor controlat. Pe atunci părea că lupta pentru putere va fi dată între premierul Malenkov şi temutul şef al KGB-ului, Beria, iar cel care avea să încline acul balanţei ar fi fost Molotov.
Doar că, în iunie 1953, Nikita Hruşciov a reuşit să îl aresteze pe Beria. A pus mâna pe dosarele cu secrete deranjante legate de ceilalţi lideri sovietici şi, astfel, a reuşit să îi controleze. Beria a fost executat în decembrie 1953, iar Nikita Hruşciov l-a înlăturat ulterior pe Malenkov. Apoi, a eliberat un milion de deţinuţi politici din Gulag şi a început să relaxeze relaţiile cu Occidentul.
Ce a păţit Nikita Hruşciov, citiţi în Pagina de istorie.
