Răscoala din 1907 a izbuncnit, potrivit unor istorici, din cauza faptului că numeroşi ţărani nu aveau deloc pământ sau aveau suprafeţe prea mici pentru a le asigura traiul zilnic. Astfel, aceşti săteni erau nevoiţi să lucreze loturi de pământ din marile proprietăţi boiereşti administrate de arendaşi. În primii ani ai secolului XX, arenzile au crescut semnificativ. La începutul anului 1907, administratorii moşiei Flămânzi, care cuprindea 22 de sate, au încercat să crească din nou arenda. Administratorii moşiei au convocat câteva sute de ţărani în curtea primăriei din Flămânzi.
Oamenii s-au înfuriat pe unul dintre administratorii moşiei şi au izbucnit violenţe.
Moşia Flămânzi era administrată de trustul Fischer, condus de arendaşul Mochi Fischer, împotriva căruia s-a îndreptat furia oamenilor. Răscoala a căpătat accente antisemite şi s-a extins rapid. Există documente din arhive care afirmă că extinderea răscoalei a fost provocată de instigatori austro-ungari, care doreau să destabilizeze România, însă alţi istorici consideră că această răscoală a avut exclusiv cauze interne.
În câteva zile, răscoala a cuprins întreaga Moldovă şi s-a intensificat. Numeroase proprietăţi boiereşti au fost distruse, iar mulţi arendaşi au fost bătuţi şi ucişi. În acest context, guvernul conservator a demisionat, iar la putere au venit liberalii, conduşi de Dimitrie Sturza. Acesta a decis să ia măsuri dure pentru a restabili ordinea.
Noul guvern a declarat starea de urgenţă şi a trimis armata pentru a reprima răscoala. Au existat ciocniri între răsculaţi şi armată. Represiunea a fost excesivă şi numeroşi ţărani au fost ucişi, răniţi sau maltrataţi.
Nici până azi istoricii nu s-au pus de acord cu privire la numărul victimelor. Unii au spus că au fost ucişi câteva sute de ţărani, în baza unor documente oficiale româneşti.
Află teoriile cu privire la numărul de victime ale Răscoalei din 1907 din Pagina de istorie a RFI.
