Dimitrie Gusti și-a petrecut primii ani ai copilăriei în Gropnița, acolo unde părinții săi aveau o mică moșie. A studiat apoi la Iași, la unele dintre cele mai bune școli din România. Tot la Iași și-a început și studiile universitare. Însă, pentru că învățase foarte bine limba germană, a primit oportunitatea de a studia la prestigioasa Universitate Friedrich Wilhelm din Berlin, apoi la Universitatea din Leipzig. La cea din urmă universitate, Dimitrie Gusti a devenit doctor în Filosofie.
Însă în timp ce se pregătea pentru doctorat, Dimitrie Gusti a devenit pasionat de sociologie, într-o epocă în care această știință înflorea efectiv. Drept urmare, în anul 1908, el a revenit în Berlin, pentru a studia temeinic Sociologia.
Din capitala Germaniei, el a plecat în capitala Franței. La Paris, el a studiat cu renumitul sociolog Emile Durkheim. În anul 1910, Dimitrie Gusti a revenit în țară. A fost angajat aproape imediat la Universitatea din Iași, unde a rămas în ultimii ani ai perioadei antebelice, dar și în timpul primei conflagrații mondiale, când Iașiul devenise capitala de război a Regatului României.
În acei ani l-a cunoscut pe Principele Moștenitor Carol. După Primul Război Mondial, Dimitrie Gusti a fost ales membru al Academiei Române. În 1920, el s-a transferat la Universitatea din București. Tânărul savant s-a decis să activeze și în politică. S-a înrolat în Partidul Național Țărănesc, condus de Iuliu Maniu și Ion Mihalache.
Seriozitatea și capacitatea sa profesională i-au adus o ascensiune meritată în plan social. Dimitrie Gusti a devenit ministru al Învățământului în guverne conduse de Alexandru Vaida Voevod și de Iuliu Maniu. A devenit și președinte al Academiei Române, precum și președintele Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune.