Ovidiu Lungu este unul dintre tinerii din PSD Cluj pasionaţi de politică cu adevărat. Este unul dintre cei mai buni studenţi ai specializării ştiinţe politice din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării. Vă invităm să-l cunoaşteţi şi să înţelegem cum priveşte un tânăr politica.
Reporter: De ce ştiinţe politice? Când şi cum ai început să-ţi doreşti să urmezi cursurile Facultăţii de de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, secţia Ştiinţe Politice?
Ovidiu Lungu: Ştiinţele politice au fost prima opţiune pe care am dorit-o. Îmi placea încă din primii ani de liceu să urmăresc tot ce se întâmplă în politica românească şi în politica externă. De asemenea, îmi doream să intru în politică şi să contribui la construirea societăţii noastre. Astfel, am ales să studiez ştiinţele politice.
Am ales specializarea în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării, deoarece este una dintre cele mai bune facultăţi de profil din ţară, fiind cotată chiar cea mai bună din România. Departamentul de Ştiinţe Politice dispune de un colectiv didactic foarte bine pregătit, de condiţii de studiu moderne şi oferă informaţii de calitate. Aşadar, ştiam că această facultate îmi va oferii o pregătire de înaltă calitate şi profesionalism.
Reporter: În facultate care au fost cursurile preferate şi te rog să ne vorbeşti puţin despre licenţa ta.
Ovidiu Lungu: Disciplinile care mi-au plăcut cel mai mult au fost: dreptul constituţional, proceduri legislative comparate, politică comparată, partide şi sisteme de partide, administraţie publică, ideologii politice, etc.
Dreptul constituţional a fost una dintre disciplinile pe care le-am îndrăgit cel mai mult. Prin urmare, am hotărât să-mi realizez lucrarea de licentă în domeniu. Lucrarea este intitulată „Descrierea sistemului politic românesc”. Motivul pentru care am ales acestă temă, este nelămurirea şi confuzia existentă în a definii tipul de sistem politic pe care România îl are. Ipoteza de la care am pornit în realizarea cercetării este aceea că: analizând în detaliu particularităţile sistemului politic şi a interferenţelor dintre instituţii, o să realizăm că sistemul nostru politic este unul hybrid, o forma slabă/atenuată de semiprezidenţialism. Lucrarea este structurată în două părţi: partea teoretică şi partea practică/analiza. Partea teoretică cuprinde revizuirea literaturii în domeniul dreptului constituţional. Mai concret, aceasta cuprinde: definirea principiului separaţiei puterilor în stat; o abordare cronologică a principiului, începând de la Platon şi până în zilele noastre; prezentarea puterilor consacrate de principiu; prezentarea interferenţelor dintre instituţii; în final sunt abordate sistemele politice care sunt rezultatul interferenţelor dintre instituţii. Partea practică cuprinde analiza propriuzisă, fiind structurată astfel: metodologia urmată; prezentarea sistemelor alese pentru cercetare; comaparaţia sistemelor în baza a mai multor variabile, sub forma unor tabele, care ulterior au fost interpretate; elaborarea concluzilor; prezentarea recomadării. În urma cercetării am confirmat ipoteza de la care am pornit studiul. În concluzie, sistemul nostru politic este unul hybrid, o formă slabă/atenuată de semiprezidenţialism.
Reporter: Ce-ţi place să faci în timpul liber? Care este cartea preferată şi idealul în care crezi?
Ovidiu Lungu: În timpul liber îmi place să fac politică, care pentru mine este ca un hobby. Sunt membru al Partidului Social Democrat şi al PESactivists (European Socialist Party), dar mai mult de atât, sunt vicepreşedinte al organizaţiei municipale TSD (Tineretul Social Democrat) Cluj Napoca şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene PESactivists Cluj. De asemenea, îmi place foarte mult să călătoresc, să vizitez locuri noi.
Am mai multe cărţi care îmi plac, în special din domeniul pe care îl studiez: Principele (Machavelli), Politica (Aristotel), Inginerie constituţională (Sartori), Despre spiritul legilor (Montesquieu), Contractul Social (Rosseau), etc.
Idealul meu este să reuşesc să urc cât mai sus în ierarhia statului, să ocup cele mai importante poziţii de decizie de la nivel naţional şi chiar european. Doar astfel, cred că voi putea contribui la îmbunătăţirea societăţii în care trăiesc şi să aduc aportul meu în organizarea acesteia.
Reporter: Ovidiu Lungu, unde este România şi spre ce merge ea?
Ovidiu Lungu: Bună întrebare! După Revoluţia din 1989 şi până astăzi România a evoluat, au fost lucruri care s-au îmbunătăţit, însă nu suficient, sunt încă multe lucruri care trebuie schimbate în ţara noastră. Cred că România în momentul de faţă, se află la o răscruce de drumuri: unul care duce spre binele societăţii, un drum european, care constă într-un stat cu instituţii, partide, politicieni şi cetăţeni responsabili; o cultură politică participativă a cetăţenilor; o societate care nu tolerează şi antrenează corupţia, ci din contră, o anihilează; o societate bazată pe respect, muncă şi solidaritate, etc. Celălalt drum este acela al iresponsabilităţii, corupţiei, nepăsării, etc. Totuşi, sper că România va alege calea cea bună. Am încredere în generaţia mea şi în generaţiile viitoare că se vor implica mai mult în construirea unei societăţi mai bune.
Reporter: Ne este teamă că epoca baronilor nu s-a încheiat iar alegerile locale au demonstrat că internetul a fost insuficient pentru a bloca baronii sau candidaţii „penali” la locale. Moralmente, multe dintre candidaturile de la locale au fost inacceptabile. Ok. Cum au putut devenii să-l realeagă pe Mircia Munteanu primar cunoscându-i problemele penale? Cum l-au reales băimărenii pe Cătălin Cherecheş primar?
Ovidiu Lungu: Este destul de trist că aceşti oameni în ciuda problemelor penale au fost aleşi sau realeşi în funcţii publice. Consider că s-a ajuns aici datorită culturii politice a societăţii în care trăim. O cultură politică slab dezvoltată şi dependentă, pe alocuri, în comunităţi mai izolate, chiar parohială.
Unii dintre primarii cu dosare penale, în mandatul lor, au avut ceva mai multe realizari pe plan urban în raport cu predecesorii lor. În ochii cetăţenilor, realizările admnistrative ale edililor, au pus în umbră averile acumulate ilegal, prin fapte de corupţie, motiv pentru care cetăţenii le-au acordat încrederea pentru încă un mandat. Argumentul principal al cetăţenilor este de cele mai multe ori următorul: „primarul actual, chiar dacă şi-a pus şi el ceva de o parte, măcar a făcut ceva pentru comunitate, spre deosebire de alţii”. Cetăţenii nu înteleg faptul că „a face ceva” pentru comunitate nu este o opţiune personală de apreciat a edilului, ci o obligaţie ce îi revine în urma funcţiei deţinute, pentru care a fost ales şi pentru care este remunerat.
Reporter: Dacă mâine ai fi deputat ce proiect de lege crezi că ai iniţia, sprijini în calitate de parlamentar?
Ovidiu Lungu: În calitate de deputat aş avea mai multe priorităţi. Pentru început, aş milita şi susţine iniţierea revizuirii constituţiei. Acestă revizuire este absolut necesară din mai multe puncte de vedere:
În primul rând, trebuie aduse îmbunătăţiri sistemului politic (relaţia dintre instituţii), datorită deficienţelor existente în relaţia şi controlul dintre puteri. În România, întâlnim un sistem politic semiprezidenţial atenuat/slab. Un sistem semiprezidenţial clasic/tipic, presupune un executiv bicefal/dualist, în care preşedintele şi prim-ministrul împart puterea executivă, formând o diarhie. Sistemul politic românesc, presupune un executiv bicefal în care balanţa puterii este înclinată în favoarea prim-ministrului şi nu presupune un echilibru între cele două părţi ale executivului, precum în sistemele semiprezidenţiale clasice. Prin urmare, în raport cu parlamentul, preşedintele nu reprezintă o forţă reală de contrabalansare a puterii executive. Preşedintele nu este înzestrat cu abilităţi reale de intervenţie şi control în cadrul procesului legislativ. Spre exemplu, în materie legislativă, preşedintele nu poate iniţia un referendum legislativ în care iniţiativa este transpusă ulterior, în mod obligatoriu, într-o lege, ci poate organiza doar un referendum consultativ. Un alt exemplu prin care se poate observa „inferioritatea” preşedintelui în raport cu prim-ministrul este ponderea puterilor proprii (exclusiv prezidenţiale) şi împărţite (sunt împărţite cu guvernul). Preşedintele României în comparaţie cu Preşedintele Franţei (sistem semiprezidenţial) dispune de puţine puteri proprii, majoritatea puterilor fiind împărţite. Actele sefului statului necesită contrasemnarea de către prim-ministru sau ministrul de resort, astfel, guvernul îşi asumă răspunderea pentru acestea.
Scopul urmat de Adunarea Constituantă din 1991, a fost de a construi un sistem politic care să nu permită concentrarea puterii, ci să împartă puterea astfel încât să existe un echilibru între puteri care să creeze un mediu favorabil dezvoltării democraţiei. Sistemul politic ce s-a concretizat în urma Adunării Constituante nu corespunde cu scopul pe care aceasta l-a avut sau mai bine spus nu în măsura în care s-a dorit.
Totodată, cred că este absolut necesară o reformă a legislativului. România are în prezent un legislativ bicameral egalitar. Bicameralismul românesc nu este o formă tipică de bicameralism egalitar, ci o formă hybridă, o formă atenută. Legislativul bicameral egalitar este caracterizat prin simetrie (ambele Camere au puteri egale în materie de legislaţie). Bicameralismul egalitar românesc (hybrid) presupune o specializare pe domenii a celor două Camere. Astfel, în domenii precum ratificarea tratatelor, acordurile internaţionale şi anumite legi organice de reglementare a instituţiilor statului, Senatul este Cameră Decizională, iar Camera Deputaţilor este Cameră de Reflecţie. În materie de drept comun, Camera Deputaţilor este Cameră Decizională, iar Senatul este Cameră de Reflecţie. După cum putem observa, în procedura legislativă din Parlamentul României nu întâlnim o navetă legislativă reală.
Cred că un astfel de legislativ nu este benefic pentru România şi necesită o reformă. Referitor la reformă avem mai multe opţiuni. Putem opta pentru un legislativ unicameral, bicameral, pluricameral (mai mult de două camere) sau temperat (o cameră şi jumătătate). Eu cred că ar trebui să păstrăm un legislativ bicameral. Este mult mai uşor să îmbunăţim actualul legislativ, decât să-l înlocuim cu unul unicameral sau temperat, a cărui exerciţiu nu-l avem. Deşi cele două tipuri anterior menţionate sunt legislative tipice statelor unitare şi cu o populaţie redusă, trebuie să avem în vedere mai mulţi factori, decât caracterul statelor şi densitatea populaţiei. Printre factorii pe care trebuie să îi avem în vedere putem enumera: România în perioadă ce a precedeat comunismul şi în perioada post comunistă a avut un legislativ bicameral, deci are execţitiul acestui tip de legislativ; având în vedere perioada comunistă care a concentrat puterea, este nevoie de un legislativ bicameral pentru că astfel, Camerele se vor controla reciproc şi una va contrabalansa puterea celeilalte; etc.
Sunt pentru menţinere bicameralismului, însă cred că trebuie aduse modificări preponderenţei pe care cele două Camere le au în procesul legislativ. Cred, că trebuie schimbată actuala formă egalitară (hybridă), cu o formă inegalitară. Bicameralismul egalitar în statul nostru nu se justifică, având în vedere că nu suntem un stat federal sau un stat unitar puternic descentralizat, regionalizat, precum Italia şi nici un stat cu clivaje sociale accentuate sau polarizate. România are un nivel modest de descentralizare, iar clivajele sociale nu sunt puternic accentuate, ca urmare sistemul nostru este compatibil cu un legislativ inegalitar. Consider, că ar trebui să ne insipirăm din legislativul francez şi să adoptăm o formă asemănătoare.
În calitate de deputat aş construi o iniţiativă legislativă care să reglementeze sectorul forestier, în pricipal, modul de defrişare şi plantare a suprafeţelor forestiere. În prezent, există numeroase probleme în acest sector, suprafaţa forestieră s-a diminuat extrem de mult în ultimul timp datorită exploatărilor exagerate şi ilegale. Conform statisticilor Uniunii Europene, suprafaţa forestieră din România este în jur de 27-28%, fiind în scădere, în condiţile în care legislatia europeană prevede un prag de 30% în fiecare stat membru.
O altă iniţiavă legislativă prioritară pentru mine ca membru al palamentului, ar fi o nouă lege care să reglementeze transparenţa. În opinia mea, cred că este absolut neceasră o astfel de lege a transparenţei, având în vedere amploarea actelor de corupţie existente în administraţia publică centrală şi locală, dar şi în sectorul privat. Asadar, cred că toate actele/operaţiunile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi ale sectorului privat trebuie să fie publice, cetăţeanul să aibă acces la informaţii privind activitatea acestora.
Reporter: Dacă tot vorbeam de proiecte, la Parlament se află în dezbatere un proiect de lege prin care, dacă va fi votat, angajaţii vor avea 3 zile de week-end sau vor munci cu două ore mai puţin. Ce părere ai despre această propunere?
Ovidiu Lungu: Este o iniţiativă bună, însă trebuie să fie benefică atât pentru angajaţi cât şi pentru angajotori. Ca urmare, trebuie puse la masă, faţă în faţă, sindicatele şi patronatele, să negocieze o formulă care să fie în avantajul ambelor tabere, angajatori şi angajaţi. Cred că doar astfel se poate lua o decizie bună. Nu cred că negocierile ar avea ca finalitate o zi în plus de weekend, însă cred că se poate ajunge la o reducere a timpului petrecut la muncă.
Reporter: O ultimă întrebare Ovidiu. Care sunt planurile tale de viitor? Poţi lua în calcul şi o eventuală emigrare în Occident?
Ovidiu Lungu:Doresc ca pe viitor să-mi continui studiile şi să aprofundez domneniul ştiinţelor politice. Vreau să urmez un master în Comunicare Politică, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării, unde am sustinut şi licenţa. În altă ordine de idei, doresc să duc la bun sfârşit cea de-a doua specializare, Economie Generală, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, la Universitatea Babeş Bolyai.
Pe plan politic, doresc să rămân în cadrul partidului şi să contribui la îmbunătăţirea şi dezvoltarea organizaţiei municipale şi judeţene. Pe viitor, când voi fi mai bine pregătit, am în plan să ocup şi poziţii publice din partea PSD.
Pot spune că iau în calul o „emigrare” temporară pentru studii. Vreau să urmez un doctorat în ştiinţe politice. Nu pot spune cu exactitate universitatea sau ţara, momentan am mai multe opţiuni, însă pot spune, că voi urma studiile doctorale în Europa.
