După o lungă perioadă de campanie, Statele Unite ale Americii, şi-au ales preşedintele. Deşi mulţi o dădeau drept favorită pe Hillary Clinton în cursa pentru Biroul Oval, vedem că cetăţenii americani au fost de altă părere. Candidatul democrat avea o imagine bună în rândul analiştilor politici şi nu numai, datorită abilităţilor profesionale dobândite ca Primă Doamnă, Senator de New York şi Secretar de Stat în administraţia Obama. Totuşi, discursul populist/naţionalist al magnatului Donald Trump, a prins mult mai bine la electoratul american. Acesta a venit cu o serie de măsuri economice generoase: creşteri salariale substanţiale; crearea de “milioane, milioane de noi locuri de muncă” şi implicit o reducere a ratei şomajului; reducerea substanţială a importurilor; creşterea exporturilor; dezvoltarea unui consum bazat pe producţia proprie/internă, etc. De asemenea, Trump, vine cu o serie importantă de măsuri referitoare la fenomenul migraţiei. Măsurile presupun o scădere a exodului de imigranţi prin diverse acţiuni, unele mai putin ortodoxe, precum ridicarea unui zid la graniţă cu Mexicul sau o selecţie a imigranţilor pe diverse criterii ce reprezintă respectul acestora faţă de naţiunea americană şi valorile acesteia, etc. Vizaví de politica externă susţinută de Trump, observăm o oarecare răcire a relaţiilor cu Uniunea Europeană, un partener clasic, de prim plan, al fostelor administraţii prezidenţiale. Noua administraţie îşi îndreaptă atenţia către Rusia, dorind o consolidare a relaţiilor cu acest stat. O viziune total diferită a politicii externe, în raport cu predecesorii săi, care au păstrat o distanţă faţă de acest stat. Schimbarea priorităţilor în politica externă a SUA, poate avea efecte pe termen scurt asupra noastră (România) şi a Uniunii Europene.
După cum putem observa, spre deosebire de clasicii candidaţi la funcţia de Preşedinte al SUA, Trump, este un candidat cu totul diferit. El vine cu abordare diferită a principalelor teme din politica SUA: o politică externă ce îşi schimbă priorităţile, în raport cu fostele admninistraţii; o viziune economonică diferită şi geneoasă cu cetăţenii, o politică destul de aspră privind fenomenul migraţiei, etc. Un aspect important pe care Trump nu a insistat prea mult şi pe care electoratul l-a omis, este lipsa unui plan de acţiune care să expună modul în care măsurile prezentate se vor şi concretiza, aspect pe care contracandidatul Hillary Clinton a insistat mai mult.
Imaginea candidatului a fost şi ea una diferită faţă de imaginea tipică de candidat la preşidenţia SUA. Donald Trump, a mizat pe un stil mai nonconformist. Acesta a avut unele ieşiri necontrolate în care facea afirmaţii vulgare sau deplasate cu privire la anumite subiecte, fie politice sau de altă natură. Deşi ieşirile necotrolate au fost drastic sancţionate de către analişti, totuşi, acestea nu au fost penalizate de electorat sau mai bine spus nu în mare măsură. Pot spune că stilul său diferit (nonconformist), de candidat, a constituit chiar un avantaj în competiţia electorală.
Mai mult decât preşedinţia, Partidul Republican, a obţinut majoritatea în ambele Camere ale Congresului (Senat şi Camera Reprezentanţilor). Acest lucru poate atenua rigiditatea separaţiei puterilor în stat, specifică sistemului prezidenţial american. Totuşi, cred, că tradiţia democratică bine consolidată, sistemul politic performant, precum şi facţiunile/taberele (pro şi contra Trump) existente la nivelul Partidului Republican, vor contrbui la menţinerea unei separaţii bine conturate a puterilor în stat, asigurând fenomenul “check in balance”.
Având în vedere situaţia dată, îmi vine în minte cazul Greciei, când un partid radical de extremă stânga (SYRIZA) obţine puterea în statul elen, în contextul crizei economice cu care se confrunta ţara. Partidul vine cu un program împotriva austerităţii impuse de creditori. Mai mult decât atât, proaspătul guvern Tsipras, organizează un referendum prin care cetăţenii să-şi exprime opţiunea cu privire la austeritate, Tsipras, militând împotriva austerităţii. Rezultatul referendumului indică faptul că majoritatea votanţilor eleni, sunt împotriva austerităţii. După instalarea în funcţie, noul guvern elen, treptat se adaptează sistemului, renunţând în mare parte la tendinţele radicale cu care s-a afirmat în campania electorală. Tsipras, fiind deschis la negocieri cu creditorii privind măsurile de austeritate şi acordarea unor noi împrumuturi Greciei.
Pornind de la exemplul de mai sus, eu cred că situaţia va fi asemănătoare şi în SUA. Aşadar, nu cred că preşedintele va schimba sistemul, ci preşedintele va fi schimbat de sistem, fiind adaptat acestuia. Mai ales, că în Statele Unite întâlnim o democraţie consolidată, prescum şi un sistem politic bine pus la punct. Putem observa şi până în prezent o schimbare a lui Donald Trump. Dacă ne uităm la discursul acestuia în alegerile primare din cadrul Partidului Republican, la discursul în alegerile generele pentru preşedinţia SUA, precum şi la discursul în calitate de Preşedinte ales, putem observa o diminuare a tendinţelor “radicale”.
