În primul rând, premisele de la care au plecat liderii PNL sunt mincinoase. Dacă ar fi prevalat criteriul meritocratic, în fruntea PNL ar fi trebuit să fie oameni cu studii şi cu doctorate pe bune. Profilul preşedintelui PNL s-ar fi apropiat mai mult de ceea ce reprezintă Teodor Paleologu sau Dacian Cioloş. În plus, PNL Sibiu nu este cea mai puternică filială a partidului. Oare a câştigat PNL Primăria Sibiului şi noi încă nu am aflat? Şi oare cei 39 la sută au fost obţinuţi de PNL sau de Klaus Iohannis? În realitate, în Sibiu contează Klaus Iohannis. Noul primar al oraşului nu este un membru al PNL, ci reprezentanta FDGR, Astrid Fodor. Raluca Turcan nu a moştenit decât nişte rezultate, la fel cum a moştenit, în 2009, coruptul Sorin Apostu Primăria Clujului de la Emil Boc. Sau aşa cum a primit, din nou, un cec în alb, tot de la Emil Boc, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe. Nimeni nu neagă meritele personale ale Ralucăi Turcan: a fost un parlamentar decent, este frumoasă, nu a excelat prin stridenţe gen Daciana Ponta sau Elena Udrea şi a fost o bună secretară pentru Teodor Stolojan (nu este nici o ruşine să porneşti de jos, dacă urci prin merite personale). Însă aceste lucruri nu sunt suficiente pentru a conduce cel mai mare partid de dreapta din România.
Dacă suntem sinceri, cea mai puternică filială a PNL este cea din Alba, condusă de Mircea Hava. Iar dacă mergem cu sinceritatea până la capăt, cel mai legitim om politic din PNL, care este, în acelaşi timp, şi om de stat, este Emil Boc. Primarul Clujului este cel mai votat om din PNL. Nu există, în acest moment, nici un alt om care să fi obţinut, uninominal, numărul de voturi pe care l-a obţinut Emil Boc în iunie. În anumite regiuni ale ţării, trebuie să se adune câteva filiale judeţene ale PNL pentru a strange zestrea de voturi pe care o are primarul Clujului.
De ce, însă, Emil Boc nu a contat în actuala ecuaţie de putere din PNL? Răspunsul ţine tot de sinuciderea anunţată a acestui fost mare partid. PNL nu şi-a asumat niciodată mârşăviile USL. Nu şi-a asumat niciodată lovitura de stat din 2012 şi atacul frontal la adresa democraţiei. Nu daţi cu piatra, nu sunt un admirator al bătrânelului beţiv care a condus România zece ani. Pensionarul Băsescu nu îmi inspiră decât milă, deşi are mai multă stofă de om politic decât toată actuala conducere a PNL la un loc. Însă este trist să vezi un om odinioară atât de puternic eşuat de dragul unei fufe şi care contrazice acum cu înverşunare tot ceea ce a făcut odinioară bun. Propaganda mincinoasă şi veninoasă a vechiului PNL s-a îndreptat împotriva lui Traian Băsescu şi, în al doilea rând, împotriva lui Emil Boc. Oare cum să ia în calcul celebrul Tase, ctitorul măreţelor rezultate ale PNL Bucureşti, însuşi soţul fostei sale secretare, ipoteza în care Emil Boc ar prelua conducerea PNL? Sau cum să accepte urmaşii Brătienilor un pedist la conducerea partidului? Nu Emil Boc, ci Tudor Chiuariu, Cristian Adomniţei, Relu Fenechiu şi alţi titani ai gândirii liberale sunt demnii urmaşi ai lui I.C. Brătianu!
Pentru oameni politici de asemenea calibru, alegerea Ralucăi Turcan este cea mai bună variantă. Îmi vine în minte o scenă petrecută exact acum 10 ani, în holul hotelului City Plaza. Conducerea PNL, sub bagheta preşedintelui de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, se reunea la Cluj pentru a decide sancţionarea unor ”deviaţionişti”. În holul de la parter, o doamnă tânără, cu unghiile şi coafura impecabilă, frumuşică, cu gene lungi, aştepta pedeapsa decisă de marii bărbaţi politici, care se reuniseră într-o sală de la etajul I. Marii bărbaţi politici din PNL au decis să o excludă pe tânăra doamnă, vinovată de o prea mre apropiere de fostul preşedinte al partidului, Theodor Stolojan. Aşa cum spuneam, de atunci au trecut 10 ani. Numele doamnei cu pricina este Raluca Turcan.
Acum, după gloriosul dezastru al PNL de la alegerile parlamentari, marii bărbaţi politici din partidul Brătienilor au decis să o instaleze pe Raluca Turcan în funcţia de preşedinte. Ei au certitudinea că, dacă au reuşit să o umilească o dată, pot să repete scena ori de câte ori vor avea chef. Pentru ei, Raluca Turcan este doar un om de paie. Vor avea grijă să nu acumuleze prea multă putere până la Convenţia Naţională din martie, dar îi vor cere să fie un soi de fată în casă, a cărei misiune va fi să deretice prin ungherele pline de praf şi să facă toate treburile murdare pe care ei, marii corifei ai PNL, nu le pot face. Dacă Raluca Turcan va evolua conform acestui scenariu, soarta PNL este pecetluită. O parte a vechiului PNL va trece cu arme şi bagaje la ALDE, iar o parte a vechiului PDL va trece în bărcuţa lui Traian Băsescu, cu speranţa că bătrânul matelot va şti să îi ducă într-un port cu ape mai calme. Iar astfel, din marea unificare a Dreptei, dintre PDL şi PNL, nu va rezulta un partid, ci trei. Dacă Raluca Turcan se va dovedi altceva decât copia Alinei Gorghiu, ea are şanse să conducă PNL prin deşertul Opoziţiei. Desigur, vor fi pierderi colaterale, dar PNL va supravieţui. Vom vedea în zilele care vor urma în ce direcţie se va îndrepta Raluca Turcan. Dacă va vrea să fie cu adevărat lider politic, ea ar trebui să înceapă cu un gest de penitenţă, fără de care PNL va fi pierdut pentru multă vreme în purgatorial opoziţiei. Va trebui să le ceară scuze şi să îi invite înapoi în PNL pe cei excluşi pentru că au avut luciditatea să denunţe delirul vesel al fostei conduceri. Ar putea începe cu Teodor Paleologu şi ar putea continua cu reactivarea unor lideri cu experienţă. Dacă alături de Raluca Turcan s-ar regăsi în conducerea PNL oameni cu experienţă politică la vârf, precum Dacian Cioloş, Theodor Stolojan sau Emil Boc, alături de tineri capabili să reformeze partidul, recrutaţi din garnitura de miniştri din Guvernul Cioloş, PNL ar putea să renască cu adevărat. Puţine sunt însă şansele ca acest lucru să se întâmple, de aceea revin la ideea din titlu.
