Aseară a avut loc marea confruntare dintre primii trei candidaţi la preşedinţie. Traian Băsescu a încercat să-şi centreze discursul pe bilanţul de mandat, Crin Antonescu pe atacuri vehemente la adresa ambilor contracandidaţi, în timp ce Mircea Geoană şi-a îndreptat criticile cu predilecţie către actualul preşedinte. La finalul dezbaterii, fiecare candidat a avut ocazia de a transmite un utlim mesaj electoral pentru cei care se vor prezenţa la vot pe 22 noiembrie.Crin Antonescu:
“Am să va vorbesc, dragii mei compatrioţi, foarte simplu (…) Veniţi la vot, toţi cei care vreţi o schimbare adevărată şi o şansă adevărată! Ajutaţi-mă, pe 22 noiembrie, să trec de Mircea Geoană, pentru ca toţi să trecem pe 6 decembrie, de Traian Băsescu! Ajutaţi-mă să fac lucrurile pe care le aşteptaţi, le vreţi, unii chiar de 20 de ani! Sunt un om normal care fac politică, am multe defecte (…) dar sunt eu, sunt adevărat, nu mă trage nimeni de sfori! (…) Va rog, pe 22 noiembrie, arătaţi-vă! Cred că suntem foarte mulţi! Doamne ajută!”
Traian Băsescu
“Sunt un om care îşi iubeşte poporul, (…) care iubeşte istoria acestui popor, (…) tradiţiile şi tradiţiile populare ale acestui popor, (…) un om care este mândru de însemnele naţionale şi simbolurile ţării lui, (…) care preţuieşte la semenii lui patriotismul, dragostea de ţară, respectul pentru valorile acestui neam. Sunt un om care îşi propune obiective înalte şi încearcă să le ajungă. Poate nu întotdeauna cu mijloacele potrivite, dar întotdeauna cu multă bună credinţă. Sunt un om care timp de 5 ani a probat românilor că nu le-a negociat niciodată interesele cu cei care puteau să-l prezinte mai frumos la televizor dacă ar fi fost mai binevoitor cu ei: mai un dosar închis, mai o poştă privatizată, mai o salină (…) Idealurile poporului român vor fi şi idealurile mele (…) Voi înfrunta o majoritate parlamentară dacă ea nu se supune voinţei poporului care a ales-o (…) Întotdeauna voi miza pe majoritatea adevărată, nu pe majoritatea adunată de interese conjuncturale într-un parlament, ci majoritatea românilor. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Mircea Geoană
“Voi fi preşedintele care îi va uni pe români (…) nici domnul Antonescu, nici domnul Băsescu nu sunt duşmanii mei personali, nici cei care îi susţin, pentru că în clipa în care voi ajunge preşedintele României voi avea obligaţie de respect faţă de cei care m-au votat, dar obligaţie de respect şi mai mare faţă de cei care nu m-au votat, faţă de cei care astăzi par să fie în tabere ireconciliabile. Cred cu tărie că există respect în politică (…) că există obligaţia de a ne recunoaşte calităţile şi a ne critica diferenţele, şi pentru că sunt un om care cred în valorile familiei, daţi-mi voie, ca un semn de preţuire pentru cei cu care sunt în această competiţie şi cu care, evident, vom colabora dealungul anilor, pentru că asta este viaţa politică, să ofer doamnei Băsescu şi soţiei domnului Crin Antonescu, câte un buchet de flori, în semn de preţuire (…) Mult succes domnule Antonescu, mult succes domnule Băsescu! Fie ca cel mai bun să învingă!”
Pentru prima dată în cei 20 de ani de democraţie post-decembristă, în faţa naţiunii s-au prezentat, solicitându-i sprijinul, doar aspiranţii la funcţia supremă în stat. Astfel, am asistat la o campanie electorală prezidenţială deosebită. Ea s-a desfăşurat separat de alegerile parlamentare, pe fondul unei puternice crize economice şi politice, în contextul nemulţumirii sociale generale faţă de scăderea simţitoare a nivelului de trai pentru majoritatea cetăţenilor ţării, accentuată de lehamitea instalată faţă de clasa politică incapabilă de a oferi soluţii viabile de redresare economică pliate pe interesul cetăţenesc şi pe imperativul potrivit căruia “viaţa se trăieşte la timpul prezent!”.
Campania a evidenţiat un aspect foarte important, caracteristic votantului român, care pare a fi şi cauza insucceselor României în ceea ce priveşte instaurarea traiului bun pentru toţi cetăţenii ţării. Voturile pe care le-am dat, dealungul anilor, partidelor politice şi diverşilor aspiranţi la preşedenţie, nu au tins a se constitui într-o “investiţie” pentru viitor, ci au fost – de fiecare dată – doar o sancţiune, la adresa guvernării precedente care îşi încheia mandatul fără a fi satisfăcut aşteptările cetăţenilor. Acest aspect a fost sesizat foarte precis de către Crin Antonescu, cel care spunea în debutul confruntării de ieri: “Eu nu pot să nu candidez acum, pentru că nu pot fi în situaţia în care am fost în 2000 când am votat, şi au votat şi oamenii care credeau asemeni mie, cu Ion Iliescu ca să scape de Vadim; nu pot fi în situaţia din 2004 când am votat Băsescu ca să scap de Năstase; nu vreau să votez acum Geoană, ca să scap de Băsescu.” Acest mod de a vota, această “răzbunare” a probat de fiecare dată sintagmele populare potrivit cărora “am scăpat de dracu’, dar am dat de mama dracului”, fapt care ne-a făcut să “nimerim din lac în puţ”. Sper că aşa ceva să nu se mai repete în 22 decembrie şi să votăm conştient, încercând ca dintre “3 rele” – adică dintre 3 “variante” care nu corespund în totalitate gustului nostru – să-l alegem pe cel mai mic posibil, care să ne producă cele mai mici “pagube”.
Nu am intenţia de a influienţa pe cineva, prin opiniile mele. Fiecare este liber să voteze aşa precum crede. Nimeni nu este obiectiv. Fiecare “judecată” a oricărui dintre noi, poartă amprenta subiectivă a celui care a emis-o. Tocmai de aceea am transcris mesajele celor trei aspiranţi la funcţia de preşedinte, înaintea comentariilor mele.
Până aseară, eram decis să îl sancţionez, prin votul meu, pe Traian Băsescu, mandatul său – în opinia mea – stând sub semnul unei datorii publice imense, sub spectrul “centurii de siguranţă” a împrumutului contractat de la FMI, care, încet dar sigur, s-a transformat într-un ştreang pentru simplul contribuabilul român. Potrivit lui Băsescu, suntem “o ţară muribundă”, ameninţată de incapacitatea de a plăti “pensii şi salarii” în lipsa tranşei de împrumut aşteptată de la FMI. Cu alte cuvinte, suntem o ţară cu mâna întinsă, după mila organismelor internaţionale, o populaţie incapabilă de a-şi produce mijloacele de subzistenţă. Refuz să cred aşa ceva!
Până aseară, nu eram decis cui să îi dau votul meu: lui Antonescu sau lui Geoană. Mă gândeam – şi chiar scrisesem la un moment dat – că “blestemul acestui pământ este
Confruntarea de aseară a “greilor” din cursa prezidenţială m-a decis. N-am să dezvălui opţiunea mea, ci voi face doar un simplu comentariu vizavi de mesajele electorale transmise de cei 3 candidaţi.
Aseară, am văzut un Traian Băsescu obosit, crispat, blazat şi resemnat oarecum cu gândul că va pierde alegerile. Discursul său mi s-a părut a fi acelaşi din totdeauna, aceeaşi placă veche şi uzată, repetată până la exasperare. Cu alte cuvinte, nimic nou din ceea ce ştiam, ci doar asumarea unor merite nemeritate, prin împlinirile din mandatul său, datorate eforturilor conjugate ale tuturor guvernelor care au precedat “epoca băsesciană”.
Aseară am văzut un Crin Antonescu incisiv, atacându-şi oponenţii parcă în disperarea pe care ţi-o dă evidenţa nereuşitei.
Surpriza a venit din partea lui Mircea Geoană. Mă aşteptam să fie vânatul celor doi contracandidaţi şi să susţină un discurs anost, menit doar pentru a se apăra de eventualele atacuri la adresa sa. M-am înşelat. Aseară am văzut un Mircea Geoană ferm, incisiv şi diplomat în acelaşi timp, capabil să nu facă promisiuni fără acoperire în ceea ce priveşte reducerea fiscalităţii, şi să ofere soluţii pertinente – cel puţin la nivel teoretic – privind ieşirea din crizele cu care se confruntă societatea românească. Am văzut un Mircea Geoană abil, care nu îşi consideră adversarii duşmani, ci concurenţi într-o întrecere în care cel mai bun este menit să câştige.
Nu pot să nu fiu subiectiv – de altfel, cine ar putea atinge perfecţiunea într-o lume relativă? – şi să nu reiterez gândul care mă bântuise, dacă nu cumva “blestemul acestui pământ este
Aşa că m-am decis. După alegeri, voi vedea dacă opţiunea mea a fost asemeni majorităţii electoratului.
Deci, hai la vot!
