Politicienii români continuă să îşi ridice poalele în cap. În contextul în care prima grijă ar fi trebuit să fie nominalizarea şi susţinerea unui candidat viabil pentru un post important din Comisia Europeană, politicienii se joacă de-a moţiunea de cenzură. Măcar dacă ar fi fost o moţiune de cenzură împotriva crizei.Dincolo de faptul că liberalii şi social-democraţii au reuşit să îi ofere lui Emil Boc satisfacţia de a rămâne în toate manualele de drept constituţional, nu doar în cele scrise de el, drept primul premier demis în urma adoptării unei moţiuni de cenzură, acest demers nu va avea prea mari consecinţe. Guvernul Boc 2 va deveni unul interimar, care va administra România mai departe. Iar vechiul premier, Emil Boc, va deveni, foarte probabil, noul premier, pentru că este greu de imaginat că Traian Băsescu îl va nominaliza pe altul să formeze Guvernul. PD-L este foarte aproape să obţină sprijinul UDMR, care a aplicat cu mare succes tactica „Biciul şi zăhărelul”, iar racolările de parlamentari PNL şi PSD vor continua, până când Guvernul va avea majoritate.
PNL şi PSD se vor bucura puţină vreme. Nu de alta, dar liberalii şi social-democraţii l-au suspendat şi pe Traian Băsescu, iar acesta a câştigat bătălia cu adversarii săi din Parlament. Propunerea de înlocuire a lui Emil Boc cu Klaus Johannis este hilară. Adică, să îl schimbăm pe primarul Clujului cu primarul Sibiului. La anul, să îl punem pe Gheorghe Ciuhandu, de la Timişoara, iar în ultimul an de mandat, cea mai potrivită ar fi Minodora Luca, din Băişoara.
Aşa că moţiunea de cenzură va avea efectul unei frecţii aplicate unui picior de lemn. Dar frecţia cu pricina nu este cu orice loţiune, ci cu loţiunea de cenzură.
