În ciuda eforturilor diplomatice care se fac pe plan internaţional pentru oprirea luptelor în Gaza, situaţia din enclava palestinianǎ este în continuare dramaticǎ. Bilanţul victimelor este, la aceastǎ orǎ, de 750 de morţi printre palestinieni şi de 35 de morţi de partea israelianǎ. Armata israelianǎ pare decisǎ sǎ-şi ducǎ la bun sfîrşit misiunea pe care şi-a propus-o, aceea de a distruge toate tunelurile „ofensive” sǎpate de Hamas pentru a putea ataca „în profunzime” statul evreu, potrivit RFI România.De la declanşarea conflictului palestinienii au lansat asupra Israelului 2300 de rachete. Pentru autoritǎţile israeliene aceastǎ cifrǎ este o dovadǎ cǎ formaţiunea Hamas şi Jihadul islamic dispun în Gaza de un arsenal militar important care trebuie distrus cu orice preţ. Pînǎ acum armata israelianǎ a anunţat demolarea a 31 de tuneluri sǎpate de militanţii Hamas. Este greu de spus, bineînţeles, cîte astfel de dispozitive mai existǎ, folosite în acelaşi timp ca depozite şi ca adǎposturi secrete.
Din 2005 încoace este al patrulea conflict de acest tip care izbucneşte între Israel şi banda Gaza. Iar scenariul se repetǎ aproape identic, cel puţin în ce priveşte sacrificarea populaţiei palestiniene. Bombardamentele, chiar atunci cînd vizeazǎ, cum afirmǎ armata israelianǎ, obiective militare, provoacǎ un mare numǎr de morţi şi de rǎniţi printre civili. Numǎrul palestinienilor rǎniţi este evaluat în prezent la peste 4600. Pentru Israel nu încape îndoialǎ cǎ islamiştii radicali aflaţi la putere în Gaza utilizeazǎ populaţia civilǎ ca un „scut uman” şi cǎ nu ezitǎ sǎ ascundǎ arme în spitale, şcoli şi moscheie.
Imaginile pe care le preiau posturile de televiziune din Gaza nu sunt însǎ nicidecum favorabile Israelului, pentru cǎ preţul uman plǎtit de palestinieni apare ca fiind enorm. Fîşia Gaza reprezintǎ, din punct de vedere uman şi geopolitic, o aberaţie, o monstruozitate. Un milion opt sute de mii de palestinieni se înghesuiesc pe o suprafaţǎ de 362 de kilometri pǎtraţi, fǎrǎ nici o libertate de mişcare, supuşi unei blocade absolute, în condiţii de mizerie extremǎ.
In faţa acestei situaţii Franţa a fǎcut un gest, a deblocat 11 milioane de euro sub formǎ de ajutoare umanitare. Aceasta în condiţiile în care conflictul din Gaza se reverbereazǎ puternic în Franţa, pe teritoriul cǎreia se aflǎ cea mai mare comunitate musulmanǎ din Europa, cam 6 milioane de persoane, şi cea mai mare comunitate evreiascǎ din Europa, în jur de 500 000 de persoane.
Marjele de manevre diplomatice ale Franţei
In ciuda acestui ajutor umanitar anunţat de Franţa, necesar fǎrǎ îndoalǎ, diplomaţia francezǎ este însǎ criticatǎ pentru un anume imobilism. Preşedintele François Hollande este vizat în special de aceste critici, deşi el a reafirmat cǎ poziţia Franţei nu se schimbǎ, ea militeazǎ pentru încetarea focului, securitatea Israelului şi crearea unui stat palestinian viabil alǎturi de Israel.
François Hollande a repetat într-adevǎr aceste linii directoare ale politicii sale în Orientul Apropiat. Dar imediat dupǎ declanşarea ofensivei israeliene el a fǎcut o declaraţie în care compasiunea sa mergea mai mult în favoarea populaţiei israeliene ameninţatǎ de rachete decît în favorea victimelor palestiniene. El şi-a „reglat tirul declaraţiilor” (dupǎ cum aratǎ Agenţia France Presse), în zilele urmǎtoare, ceea ce nu l-a împiedicat pe un specialist sǎ afirme cǎ autoritǎţile franceze avanseazǎ pe teritoriul declaraţiilor oarecum în zig-zag. Antoine Basbous, directorul Observatorului pentru ţǎrile arabe a pronunţat aceastǎ frazǎ, reluatǎ de Agenţia France Presse.
Poate însǎ face Franţa mai mult pe un fond de paralizie internaţionalǎ cînd vine vorba de Orientul Apropiat? Unele voci spun cǎ da întrucît Franţa a încercat sǎ întreţinǎ relaţii bune atît cu Israelul cît şi cu Autoritatea palestinianǎ. Au existat chiar şi tentative franceze de lansare a unui dialog cu mişcarea Hamas, deşi Uniunea Europeanǎ o considerǎ o organizaţie teroristǎ. Franţa criticǎ sistematic instalarea de noi colonii evreieşti în teritoriile palestiniene, şi în trecut şi-a sfǎtuit partenerii europeni sǎ nu dezvolte relaţii comerciale cu intreprinderile aparţinînd colonilor.
In acelaşi timp, existǎ o anumitǎ senzaţie cǎ acest conflict dintre Israel şi palestinieni şi-a pierdut din importanţa strategicǎ mai ales dupǎ revoluţiile din ţǎrile arabe. In ultimii ani conflictul israelo-palestinian a fost practic eclipsat de rǎzboiul din Siria, de evenimentele din Libia iar mai nou de situaţia creatǎ în Irak şi Siria unde integriştii suniţi au creat practic un nou stat.
Ministrul de externe francez Laurent Fabius declarǎ însǎ pentru Agenţia France Presse cǎ dosarul israelo-palestinian rǎmîne important pentru Franţa şi cǎ în sînul Uniunii Europene singura ţarǎ care mai are iniţiative în aceastǎ privinţǎ este Franţa.
