Într-o serie de articole apărute în <>, cunoscutul romancier englez Wells desfăşoară o icoană a vieţii aşa cum şi-o închipuie el în casă şi în familie în anul 2000 după Hristos.
„Într-o serie de articole apărute în <>, cunoscutul romancier englez Wells desfăşoară o icoană a vieţii aşa cum şi-o închipuie el în casă şi în familie în anul 2000 după Hristos. Servitori, e de sine înţeles, că pe atunci nu mai există. Telefonul va mijloci comunicările familiei cu diferiţi liferaţi. Bucătăriile în case particulare vor fi desfiinţate, deoarece în instituţii publice de fiert va primi omul tot ce-şi va dori pe un preţ mai mic chiar decât l-ar costa pregătind mâncările acasă. Diferitele lucrări casnice, ca curăţitul prafului, bătut mobilele, frecat pe jos şi periat haine sau ghete vor fi îndeplinite de un personal special prevăzut cu aparatele tehnice de lipsă, care va fi în stare într-o înainte de amiază să facă aceste servicii unui întins cerc de muşterii.
Dar copiii? După Wells, copii vor exista încă şi prin anul 2000, însă numărul lor va fi redus. Aceşti corbi albi nu vor mai fi crescuţi în familie, ci în azile mari de copii cari vor fi conduse după prescripţiile medicilor şi psihologilor, ceea ce desigur va fi o slabă mângâiere pentru nenorociţii copii ai viitorului. Ce se va face însă din căsnicie atunci când femeia ne mai având nimic de lucru îi va sta capul tot la plăceri şi la distracţii?
Domnul Wells răspunde şi la întrebarea aceasta, însă răspunde crud: în anul 2000 femeii îi revine rolul unui organ ticăloşit ce nu va mai avea drept la existenţă şi va dispare cu încetul de la sine.
Romancierul englez va fi avut probabil când a scris acestea o zi mai grea. [„Patria”, Anul IV, nr.181, Cluj, 22 august 1922]
