Există o pasiune cu care privim soarele și care ne inspiră să visăm la libertatea, la lucruri mărețe. Și această consecvență se răsfrânge în inimă.Sunt persoane care depășesc teama și și ucid în vise șerpii înspăimântători, recunoscuți în amintire ca egalii zeiilor. În gesturile lor se citește o sete de libertate, în ecourile căreia există o cetate în care istoria a fost crudă și singurătatea impusă apăsătoare. Riscul de-a menține memoria trează, dezvăluirea unei lumi încorsetate în niște principii antiumane îți dă o stare de satisfacție a unei lupte continui cu absurdul și o încercare de-a prefigura o lume normală, în care dragostea nu mai e separată de libertate. Sistemul torționar comunist, care a impus suferința ca model în societate, s-a manifestat ca un ”inchizător” la adresa iubirii, păcii, libertății, desemnându-le fenomene ”obscure”. Și au distrus oameni, valori, elite, înlocuindu-le cu false ”brevete” în literatură, cultură, artă. Au distrus ierarhii valorice și au impus false etaloane, au creat un zid gros cu gratii care trebuia să facă deosebirea dintre ”oamenii lor” și indezirabilii sistemului. Dar au existat caractere care s-au opus categoric legilor și gândirii antagonice unei societăți democratice. Și au privit visători viitorul.
Scriitoarea germană, de origine română, Herta Muller a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură pentru 2009, ea fiind recompensata pentru onestitatea prozei în care descrie un peisaj al dezrădăcinării. Premiul Nobel pentru Literatură acordat Hertei Muller constitui un răspuns exhaustiv oferit vechiului regim comunist și servitorilor acestuia. Pentru că fiind născută într-o familie românească de origine germană, dintr-o minoritete etnică, Herta Muller a ajuns să fie Universală. Destinul dureros și tragic al familiei Muller au stat la temelia reconstituirii literare, pentru că mulţi români germani au fost deportaţi în Uniunea Sovietică în 1945, inclusiv mama Hertei Muller, care a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. În “Atemschaukel” (2009), Muller a descris exilul românilor de naţionalitate germană în Uniunea Sovietică.Herta Muller a criticat public dictatura comunistă din România, cărţile ei nu au mai primit permisiunea de a fi publicate la noi ţară. Scriitoarea a fost persecutată în România comuniștilor, iar ca urmare a refuzul ei de a colabora cu Securitatea, a fost supusă politicii ”reeducării” la nivel social.
Teama și memoria unor chinuri sufletești impuse de ”inchiziția”vremii au fost reamintite, de cei care au trăit-o, semenilor lor, fără a fi râvnită o cunună a martirilor. Iar cei care au trăit o continuă luptă cu fiara comunistă, care din toate puterile ne dogorea sufletele și ne azvârlea în flăcări în fiecare zi, au memorie vie. Iar visul de libertate, de comuniune de Dumnezeu a învins și umple viața cu lumină.
Herta Muller a reușit să lupte cu sistemul și să redea starea unei victorii asupra acestuia.
