de Mihai Seplecan
În vara anului trecut, Friesland, compania care deţine Napolact, a renunţat să mai recolteze lapte din Mureş, Satu Mare şi Sălaj. Motivul declarat pentru “Capital” de către Claudiu Frânc, preşedintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, a fost că ar fi mai ieftin să se aducă lapte din Ungaria, decât să fie colectat de la micii producători din România. Față de această acuzație, Friesland a dat vina pe clima din România și modul de organizare a fermelor de aici care ar produce excedent de lapte crud pe timp de vară și sub necesar pe timp de iarnă. Acesta ar fi fost motivul pentru care s-au sistat contractele de colectare. Cu totul altceva se întâmplă în lunile de iarnă când compania zicea că “trebuie” să compenseze “deficitul de lapte produs în România cu lapte crud importat din alte țări membre ale Uniunii Europene”. Și, declara compania (și nu am nici un motiv să pun la îndoială această afirmație), laptele adus din afară “nu este utilizat niciodată pentru produsele Napolact, care sunt făcute exclusiv din lapte din Ardeal”.
Ceea ce știu este că am fost contactat de numeroși fermieri și crescători de vaci de lapte din județ care mi-au spus că acum, pe timp de iarnă, când este de presupus că ar fi o producție mai mică decât necesarul de piață, ei aruncă laptele din cauză că nimeni nu mai colectează nimic de la ei.
Ca liberal nu-mi pot permite să cer nici intervenția statului în afacerile altora, nici nu pot s-o dau în naționalisme ieftine atâta vreme cât Uniunea Europeană trebuie privită ca o mare familie și fiecare investitor își relochează afacerile în funcție de interese. Noi trebuie să ne apărăm interesele la modul onest în fața intereselor altora. Nu cu excese și nici cu populisme ieftine. Căci adevărata problemă nu sunt importurile, ci competitivitatea fermierilor români. Modul în care aceștia nu au fost pregătiți pentru deschiderea pieței din acest an, an din care s-au eliminat cotele de lapte. De la 1 aprilie, UE va elimina sistemul de cote după trei decenii în care acest mecanism a funcţionat pentru a ţine în frâu creşterea producţiilor. Așa că România va deveni o piață pentru toată supra-producția de lapte din alte țări europene. Deja, conform datelor furnizate de către producători, fermierii români trimit la procesatori cu 50% mai puţin decât le-a permis până acum Uniunea Europeană să livreze – circa 900.000 de tone de lapte. Deci prețul nu mai este o pârghie de negociere după ce deflaţia şi embargoul faţă de Rusia au distrus această piață.
Și abia acum vedem cum statul asistențial român și-a bătut joc de propriii cetățeni și cum Guvernele Ponta s-au ocupat de găinării în loc să discute matur problemele economice ale României. Adevăratele probleme ale fermierilor români nu au fost niciodată discutate – statul asistențial român preferând doar să le arunce niște subvenții și să-i țină tăcuți că, vezi Doamne, întotdeauna va fi o mână oblăduitoare de-asupra capului lor. Dar, în tot acest timp, fermierii nu au fost pregătiți pentru liberalizarea pieței și pentru a deveni competitivi. Mai mult, nu au fost ajutați în nici un fel să-și rezolve problemele de succesiune. Că polticienii noștri erau preocupați cum să le fure pământurile, nu cum să-i ajute să devină competitivi în economia de piață.
Măcar la nivel local trebuie găsite soluții pentru a-i ajuta pe producătorii de lapte, măcar în ceasul al 12-lea să învețe cum să devină competitivi. De aceea cer implicarea specialiștilor în această problemă. Avem parlamentari europeni care, în cooperare cu Consiliul județean Cluj, pot căuta soluții pentru a nu se ajunge în situația de a vedea fermieri români numai în cărțile de istorie.