Am mai depăşit un an de „bunăstare economică” în calitatea mea de cetăţean al Uniunii Europene, an plin de măreţe realizări concretizate în faptul că am izbutit să-mi plătesc – încă – dările către stat. A trecut mai bine de un an de când am fost pus cu „botul pe labe” de catre cerberii democraţiei europene, care au călcat în picioare votul meu exprimat la referendumul de demitere al preşedintelui. E din nou decembrie, e luna bilanţului.Faptul că mi-am plătit „dările către stat” şi am rămas fără nici o leţcaie în buzunar de sărbători, m-a făcut să-mi amintesc de bunicul din partea memei – un biet ţăran, trecut prin două războaie mondiale, născut la Olpret. Bătrânul avea o vorbă, pe care – copil fiind – nu am înţeles-o la momentul respectiv. Acum însă, nu doar că o înţeleg, dar o şi simt cu toată fiinţa mea şi am convingerea că o dată cu aplicarea noilor taxe preconizate de guvernul Ponta, am să o simt şi mai bine. Deseori, privind undeva în zare, peste oameni şi peste timp, bunicul meu spunea: „Ne-au lăsat ăi’ de dinainte de obosiţi şi ne-au luat ăştialalţi, de hodiniţi”. Azi, când mi-am amintit de el, am zâmbit trist şi mi-am spus: „Mare înţelept era bătrânul. Mare gânditor a putut naşte Olpretul (Bobâlna de astăzi), sătucul acela pierdut în podişul transilvan.” Dus de gânduri – de un spirit de glumă amară – am căutat să aflu ce personalităţi mai dăduse Olpretul, convins fiind că bunicul meu nu putea fi unicul. Aşadar, revenind la ultimul premier dat de Cluj, nu pot să nu mă întreb: „pe când un bust al acestuia în oraşul nostru?”
