“Să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti aproapele, ca pe tine însuşi”În trecerea Sa prin materialitatea lumii, Mântuitorul a adus o filosofie simplă de viaţă: “Să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti aproapele, ca pe tine însuşi”. Apostolul Ioan evidenţia conţinutul iubirii, scriind că “dragostea de Dumnezeu şade în păzirea poruncilor Lui”. De altfel, Dumnezeu Însuşi a dat o dispoziţie în acest sens, semnând-o cu eternul “EU SUNT”: “Să paziţi legile şi poruncile Mele. Omul care le va păzi, va trăi prin ele!” Ceea ce s-a adăugat, ulterior, la aceast concept, a generat doar judecăţi cu valoare de sofisme, menite a ridica bariere artificiale între oameni.
Învierea lui Iisus, urmare firească a aplicării acestei simple filosofii de viaţă, garantează dobândirea eternităţii. Esenţa Evangheliei – a veştii bune a învierii – e următoarea:
Sub vălul de uitare al timpului, se stinge
Tot ce pe scena lumii, vtremelnic, s-a-ntrupat.
Un singur adevăr, doar, răzbate şi învinge!
El dă speranţă lumii: “HRISTOS A ÎNVIAT!”
