
De la mijlocul anului 2005, viaţa politică a României a fost practic blocată între premierul Călin Popescu Tăriceanu şi preşedintele Traian Băsescu şi s-a încheiat cu înfrângerea lui Tăriceanu la alegerile parlamentare din 2008.
În 2009, în ţară au avut loc alegeri prezidenţiale şi europarlamentare, precum şi o serie de referendumuri, pe fondul problemelor economice şi a tensiunilor politice puternice.
În 13 octombrie, guvernul premierului Emil Boc s-a prăbuşit după un vot de neîncredere, o premieră în istoria României de după tranziţie. Noul guvern şi preşedintele nu au reuşit să ajungă la un acord privind nominalizarea unui nou premier, ceea ce a lăsat în impas politic şi administrativ ţara.
După realegerea lui Băsescu în ceea ce a fost descris drept cel mai turbulent scrutin din ultimii 20 de ani din ţară, Emil Boc a fost numit din nou premier.
După opt ani de creştere economică robustă, în 2009 criza economică globală a pus guvernul în faţa unei provocări mari: să demonstreze capacitatea României de a se adapta la circumstanţe economice noi, mai dure, pe fonsul tensiunilor politice şi unei coaliţii de guvernare instabile.
În martie, Guvernul a cerut UE şi Fondului Monetar Internaţional (FMI) un credit de stabilizare, care a fost aprobat în mai, dar executivul întâmpină dificultăţi în a implementa condiţiile cerute.
Recesiunea economică a contribuit şi la deteriorarea standardelor profesionale în sectorul media din ţară, potrivit raportului Freedom House.