România trebuie să își asume comemorarea Holocaustului într-o manieră hotărâtă, spun reprezentanții mediului academic. În mai – iunie 1944, evreii din Transilvania de Nord au fost deportați, de către autoritățile maghiare, la Auschwitz. În același timp, autoritățile române au avut o responsabilitate clară în progromurile din România și în Holocaustul din Transnistria.
80 de ani se împlinesc în acest an de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord. În mai 1944, autoritățile maghiare, care controlau acest teritoriu ca urmare a arbitrajului de la Viena din 1940, au decis să îi trimită pe evrei în lagărele naziste ale morții. În acea perioadă, Ungaria era condusă de partidul nazist al Crucilor cu Săgeți, care dorea să scape de evreii din întreg teritoriul controlat de Guvernul din Budapesta. Din Transilvania de Nord, cu trenurile morții au plecat 150.000 de evrei. 132.000 dintre ei au fost exterminați la Auschwitz. Maniera în care s-a produs deportarea evreilor a fost una brutală și eficientă, spune profesorul Marius Turda, de la Universitatea Oxford Brooks din Marea Britanie.
Un episod negru din această istorie s-a produs la Cluj. În zona fabricii de cărămizi, autoritățile au creat un ghetou, în care au închis 18.000 de evrei din oraș și din împrejurimi. 4.000 dintre aceștia erau copii. După săptămâni în care au fost ținuți în condiții inumane, evreii clujeni au fost trimiși la Auschwitz. Foarte puțini dintre ei s-au mai întors. Sculptorul israelian Belu Simion Făinaru a decis să onoreze memoria deportaților din Cluj printr-o instalație aparte. El a adunat 18.000 de pantofi, pe care i-a expus în subsolul Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
În Cluj, memoria deportaților este onorată la Sinagoga de pe strada Horea, prin Muzeul Holocaustului al Universității Babeș-Bolyai, printr-un monument așezat în Piața Ion Luca Caragiale și printr-o plăcuță memorială așezată în Gara Cluj-Napoca. De asemenea, locul fostului ghetou a fost marcat ca atare, iar o piațetă din cartierul Iris va onora victimele Holocaustului. Însă aceste lucruri sunt prea puține, spun specialiștii. Și aceasta pentru că, în România, Holocaustul trebuie declinat la plural. Pe lângă Holocaustul organizat de autoritățile maghiare în Transilvania de Nord, au fost pogromurile din Vechiul Regat, din București sau Iași ori trenul morții de la Pașcani. A existat un alt tip de Holocaust în Basarabia și un altul în Transnistria, teritoriul ocupat de România în care, alături de evrei, au fost exterminați și romi. Însă au fost și oameni care și-au ridicat vocea pentru a apăra victimele. Așa ar fi Regina-Mamă Elena a României, cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu ori episcopul romano-catolic Marton Aron. Unii dintre ei au fost declarați Drepți între Popoare de către Institutul Yad Vashem din Israel.
