Masacrul Latinilor din aprilie 1182 a fost uciderea a mii de catolici italieni în Constantinopol de către populația ortodoxă a orașului.
De la sfârșitul secolului al XI-lea, negustorii italieni – mai întâi venețienii, apoi genovezii și pisanii – au dobândit privilegii comerciale majore în Bizanț, Veneția dominând în cele din urmă comerțul maritim al imperiului.
Împăratul Manuel I Comnen a înfrânat puterea venețiană favorizând orașele italiene rivale – Pisa, Genova și Amalfi – permițându-le fiecăruia să își stabilească sedii în apropierea Cornului de Aur din Constantinopol.
Dominația negustorilor italieni i-a slăbit pe comercianții autohtoni, a îmbogățit aristocrația și a alimentat resentimentele în rândul claselor de mijloc și inferioare ale Bizanțului. Tensiunile religioase au agravat conflictele, deoarece negustorii italieni au sfidat controlul imperial. În 1162, pisanii și venețienii au atacat cartierul genovez, determinându-l pe împăratul Manuel să-i expulzeze pe genovezi și pe pisani, lăsând Veneția dominantă.
În 1171, după ce venețienii au distrus cartierul genovez, împăratul Manuel i-a arestat pe toți venețienii din imperiu, confiscându-le proprietățile pe fondul violențelor. O expediție venețiană eșuată s-a încheiat când ciuma le-a forțat flota să se retragă. Războiul a continuat între Veneția și Bizanț, Veneția sprijinind revoltele sârbe, asediind Ancona și aliindu-se cu Sicilia.
Relațiile s-au relaxat încet, cu un tratat încheiat în 1179 și o restaurare completă la mijlocul anilor 1180, în timp ce genovezii și pisanii prosperau. Până în 1180 în Constantinopol locuiau aproximativ 60.000 de latini.
Înlăturarea regentei și masacrul populației latine din Constantinopol
După moartea împăratului Manuel I, în 1180, văduva sa, Maria de Antiohia, a domnit ca regentă, favorizând latinii și nobilii. Înlăturată de Andronic I în 1182, căderea ei a declanșat mase violente împotriva latinilor din Constantinopol.
Mulți latini au fugit pe mare, dar cei care au rămas au fost masacrați fără discriminare – femei, copii și chiar pacienții din spitale. Casele și bisericile au fost jefuite, clerul a fost vizat la rândul său, iar cardinalul Ioan, legatul papal, a fost decapitat.
Deși nu era personal anti-latin, Andronic a permis ca masacrul să continue, după ce a stârnit resentimente acuzându-l pe regent că favorizează latinii. Împărăteasa Maria a fost plasată în arest la domiciliu și ulterior executată.
Masacrul a afectat reputația Bizanțului în Occident, alimentând animozități de durată. Ostilitățile ulterioare au inclus jefuirea Tesalonicului din 1185 și amenințări din partea împăraților germani Frederic Barbarossa și Henric al VI-lea.
Tensiunile au culminat cu jefuirea Constantinopolului din 1204 în cea de-a patra cruciadă, adâncind schisma est-vest. Masacrul din 1182 rămâne mai puțin cunoscut, deși printre supraviețuitori s-a numărat și oficialul de origine italiană Leo Tuscus.
Surse:
Norwich, John Julius. Bizanțul: Declin și cădere.
Harris, Jonathan. Constantinopol: Capitala Bizanțului.
Foto: Eugene Ferdinand Victor Delacroix, 1840.
Citește și:
