Sute de clujeni au luat parte la ceremoniile organizate în centrul Clujului, pentru a sărbători Ziua Unirii Principatelor. Aceste ceremonii au început la ora 11.00, cu depuneri de coroane și jerbe de flori la bustul Principelui Alexandru Ioan I Cuza, urmate de discursuri, defilarea gărzii de onoare și a muzicii militare. A fost organizată și o ceremonie religioasă, precum și o horă a Unirii.
De la ora 13.00, în Piața Unirii, a început un regal folcloric, care a inclus artiști precum Maria Golban Șomlea, Aurel Tămaș sau Sava Negrean-Brudașcu, Orchestra Regal Transilvania, Ansamblul Mărțișorul și Ansamblul Mugurelul. De la ora 19.00, a urmat concertul trupei Semnal M. De asemenea, a fost aprins pentru ultima oară iluminatul festiv din centrul orașului și au fost organizate spectacole de lumini ale instalațiilor Corul Îngerilor de pe strada Iuliu Maniu și Pădurea de Crăciun de pe strada Universității.
La 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, românii au demonstrat că diplomația și curajul pot înfrânge interesele marilor puteri,.
Un „fapt împlinit” care a uimit Europa
Contextul anului 1859 era unul de o complexitate extremă. După Războiul Crimeii (1853-1856), Marile Puteri (Franța, Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman) au decis prin Convenția de la Paris (1858) că Moldova și Țara Românească trebuie să rămână entități separate, cu guverne și instituții proprii, sub titulatura „Principatele Unite”.
Totuși, textul Convenției nu specifica interdicția ca aceeași persoană să ocupe tronul în ambele țări. în acest context, clasa politică românească a pus în mișcare o strategie genială. După ce Moldova l-a ales domnitor pe Alexandru Ioan Cuza la 5 ianuarie, Adunarea Electivă de la București a pecetluit destinul națiunii la 24 ianuarie 1859. Parlamentarii valahi l-au ales pe același Alexandru Ioan Cuza, în unanimitate, sub o presiune populară uriașă.
Alexandru Ioan Cuza: Reformatorul din spatele coroanei
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza nu a fost doar o victorie simbolică, ci scânteia care a aprins motorul reformelor. Într-o domnie scurtă, de doar șapte ani, noul stat a trecut prin transformări structurale care au recuperat secole de stagnare:
-
Reforma Agrară: Împroprietărirea țăranilor și desființarea clăcii.
-
Secularizarea averilor mănăstirești: Readucerea în patrimoniul statului a peste un sfert din teritoriul țării, aflat anterior sub influență străină.
-
Codul Civil și Codul Penal: Unificarea legislației după modelul napoleonian.
-
Educația: Introducerea învățământului primar obligatoriu și gratuit, precum și fondarea Universităților din Iași (1860) și București (1864).
Moștenirea Unirii: De la 1859 la 1918
Deși numită „Mica Unire”, actul de la 1859 a fost fundamentul fără de care Marea Unire din 1918 nu ar fi fost posibilă. A fost momentul în care „Partida Națională” a demonstrat că identitatea românească este mai puternică decât granițele administrative impuse de imperii.
Unirea a permis României să își creeze o armată unificată, o monedă proprie și o voce diplomatică ce avea să ducă, două decenii mai târziu, la cucerirea Independenței de sub suzeranitatea otomană (1877) și, apoi, la proclamarea Regatului (1881).
Consulul Germaniei la Sibiu, Wiebke Oeser, în vizită la Cluj
